Sfânta Faustina: țesând pânza sfințeniei

Pentru a-și realiza planul său de iubire și milostivire față de oamenii din al treilea mileniu, Dumnezeu a ales-o pe umila și curajoasa sf. Faustina Kowalska și a pregătit-o treptat pentru a îndeplini sublima misiune. În anul 1938, sr. Fausina a auzit înlăuntrul ei aceste cuvinte: „...te trimit pe tine întregii omeniri cu îndurarea mea. Nu vreau să pedepsesc oamenii care suferă, ci doresc să-i vindec și să îi strâng la inima mea îndurătoare...” (Jurnal, p. 522).

De-a lungul celor treisprezece ani petrecuți în cadrul congregației Surorilor Fericitei Maria a Milostivirii, sr. Faustina a locuit în diverse mănăstiri ale Institutului, îndeosebi în cele din Varșavia, Cracovia, Plock și Vilnius. Acești ani de viață religioasă au fost presărați cu haruri extraordinare: „revelații, viziuni, stigmate ascunse, participarea la patimile Domnului, harul de a citi în sufletele oamenilor, harul profeției și harul rar al logodnei și al nunții mistice, contactul viu cu Dumnezeu, cu sfânta Maria, cu îngerii, cu sfinții, cu sufletele din purgatoriu”.
Cea mai mare dorință a sr. Faustina a fost să atingă sfințenia. Punea această dorință deasupra tuturor celorlalte, profitând de orice împrejurare folositoare, fie ea fericită sau dureroasă, scoasă în calea sa de bunătatea divină.

Viața sa, deși părea obișnuită ochiului omenesc, era luminată și însuflețită de o profundă și continuă legătură cu Dumnezeu: „Oh, viață cenușie și monotonă, câte bogății sunt în tine! Nici o oră nu seamănă cu cealaltă, de aceea cenușiul și monotonia dispar, când privesc orice lucru cu ochiul credinței. Harul divin dăruit mie cu generozitate în această oră, nu se va repeta în ora următoare. Îmi va fi dăruit și în ora următoare, dar nu va fi același. Timpul trece și nu se mai întoarce niciodată. Ceea ce conține în sine, nu se va schimba niciodată: Dumnezeu îl sigilează cu pecetea lui pentru eternitate” (Jurnal, p. 33).
Aspira către perfecțiune tinzând mai ales să îndeplinească mereu voia lui Dumnezeu: „Harurile sunt doar o podoabă a sufletului, dar nu formează nici substanța, nici perfecțiunea acestuia. Sfințenia și perfecțiunea mea constau într-o strânsă legătură cu voința lui Dumnezeu”.
Ea, care în cei treisprezece ani de viață religioasă a îndeplinit îndatoririle de bucătăreasă, grădinăreasă și portăreasă și alte treburi umile, într-un climat mai mult ostil decât familiar, nu a ascuns truda zilnică a sufletului său în aspirația către perfecțiune: „Încep ziua luptând și o închei luptând. Abia înlătur o piedică, și în locul ei apar alte zece care trebuie depășite, dar nu mă mâhnesc din această pricină, căci știu bine că aceasta este vremea luptei și nu a păcii. Când sălbăticia bătăliei depășește puterile mele, mă arunc ca o fetiță în brațele Tatălui Ceresc și am încredere că nu voi pieri... În fața celor mai mari dificultăți și opreliști nu-mi pierd seninătatea interioară, și nici echilibrul exterior și asta îi descurajează pe adversari. Răbdarea în fața opreliștilor întărește sufletul” (Jurnal, p. 239).
Cunoașterea și contemplarea misterului Milostivirii divine generează în ea o atitudine de credință filială în Dumnezeu și de milă pentru aproapele. A scris în Jurnal: „Isuse, fiecare dintre sfinții tăi reflectă în sine una dintre virtuțile tale; eu doresc să oglindesc inima ta milostivă și plină de îndurare. Milostivirea ta, o Doamne Isuse, este întipărită în inima și în sufletul meu ca o pecete și ăsta va fi semnul meu distinctiv în viața aceasta și în viața de apoi” (p. 418). Tot în Jurnalul ei, sr. Faustina scrie: „Simt o durere teribilă când observ suferințele aproapelui. Toate durerile aproapelui se repercutează în inima mea; port în inimă neliniștile lor, încât mă doare fizic. Aș dori ca toate durerile să cadă asupra mea, pentru a aduce ușurare aproapelui” (p. 365). Iată până la ce punct de contopire duce iubirea atunci când este după modelul iubirii lui Dumnezeu!

Din cartea SFÂNTA FAUSTINA KAWALSKA. Mesagera Milostivirii Divine

V-ar putea interesa și:
Mic jurnal. Milostivirea lui Dumnezeu în sufletul meu - autor sf. Faustina Kowalska

Numele lui Dumnezeu este milostivirea. Un dialog cu Andrea Tornielli - autor Papa Francisc

Milostivirea infinită a lui Dumnezeu - autor fericitul Giacomo Alberione

Devoțiuni în cinstea Milostivirii lui Dumnezeu sau cultul Divinei Îndurări

Chipul milostivirii. Mic tratat despre milostivirea divină și omenească – autor Raniero Cantalamessa