Tinerii întreabă

Orice creştin are două vocaţii: vocaţia generală şi vocaţia particulară.

 

Vocația generală este înrădăcinată în Botez și este chemarea lui Dumnezeu la sfințenie a fiecărui creştin: „Aceasta este voinţa lui Dumnezeu: sfinţirea voastră” (1Tes 4,3). În momentul primirii sacramentului Botezului, omul devine fiul lui Dumnezeu şi părtaş la viaţa divină; astfel, omul este cu adevărat sfânt. De aceea, de-a lungul vieţii, el trebuie să păstreze şi să desăvârşească în viaţa sa, cu ajutorul lui Dumnezeu, sfinţenia pe care a primit-o.

Vocaţia particulară este gândul, visul pe care Creatorul îl are cu privire la fiecare om. Dumnezeu vrea ca acest vis să fie diferit şi specific pentru fiecare fiinţă. Aderând la acest vis al Creatorului, omul îşi află numele şi identitatea.

Vocația particulară este, aşadar, chemarea lui Dumnezeu de a ne trăi viața creștină într-o anumită stare de viață: căsătorie, preoție, viață religioasă (ex.: preoţi, călugări, numiţi şi fraţi, călugăriţe, numite şi surori).

 

Aşadar, în fiecare persoană, fără excepţie, există un dar originar al lui Dumnezeu care trebuie să fie descoperit. Dumnezeu cheamă, dar aşteaptă până când persoana răspunde cu o totală libertate interioară la chemarea sa.

A consacra înseamnă a pune deoparte, a sustrage ceva sau pe cineva dintr-un anumit context pentru a fi în mod total dedicat (în slujirea) lui Dumnezeu. Actul consacrării este rezervat doar lui Dumnezeu şi liberei sale voinţe.

 

În consacrarea religioasă există două aspecte. Un aspect obiectiv: Dumnezeu alege pentru sine o persoană consacrând-o pentru gloria sa; şi un aspect subiectiv: persoana răspunde aderând în mod liber la alegerea plină de iubire a lui Dumnezeu.

 

Toţi creştinii sunt deja consacraţi lui Dumnezeu prin Botez, aceştia devenind fiii şi moştenitorii Tatălui ceresc. Însă, unele persoane sunt chemate de Dumnezeu să trăiască mai intens această consacrare baptismală prin imitarea vieţii de sărăcie, curăţie şi ascultare pe care Fiul lui Dumnezeu a trăit-o. Consacrarea religioasă conduce persoana la o mai deplină conformare la Cristos.

Discernământul nu este uşor, dar este foarte important. Putem intui că Domnul ne cheamă la o anumită stare de viaţă (căsătorie, preoţie, viaţa consacrată, laic/ă consacrată) în funcţie de „talanţii” pe care ni i-a dăruit, de experienţele pe care le-am trăit, de ceea ce simţim în inima noastră, de persoanele pe care El ni le-a pus pe cale... De exemplu, putem simţi o atracţie puternică către chemarea lui Dumnezeu în timpul rugăciunii sau a activităţilor zilnice. Unii îşi pot înţelege chemarea în momentul în care participă la anumite evenimente speciale sau când întâlnesc o anumită persoană.

Suntem persoane consacrate lui Dumnezeu, trimise de El să vestim lumii Evanghelia, care este însuşi Cristos. Suntem chemate să comunicăm viaţa, să dăruim iubire şi speranţă, să fim persoane care, trăind în intimitate cu Dumnezeu, doresc să-l facă cunoscut tuturor prin toate mijloacele de comunicare socială ale timpului nostru.

 

În reţeaua globală ce cuprinde lumea întreagă, suntem trimise să comunicăm Vestea cea Bună a lui Dumnezeu care, din iubire, a devenit slujitor al umanităţii. Credem că Dumnezeu este gata să ne surprindă, să rupă barierele comunicării, să aprindă iubirea, să construiască pacea.

 

În mijlocul unei ideologii materialiste şi consumiste, Fiicele Sfântului Paul sunt chemate să fie un model de „viaţă evanghelică”.

 

Însufleţite de spiritul Evangheliei, răspunzând chemării lui Dumnezeu, trăim în comunitate, într-un ambient simplu şi familial, unite de aceeaşi credinţă, vocaţie şi ideal: să trăim în Isus Cristos, Calea, Adevărul şi Viaţa şi să-l comunicăm lumii.

Pentru a explica trăsăturile caracteristice ale fiecărei congregaţii se foloseşte termenul: carismă. Carisma indică un mod specific de a fi, o specifică misiune şi spiritualitate, un stil de viaţă fratern...

 

Carisma paulină se distinge de celelalte prin următoarele aspecte: o comuniune profundă cu Isus Învăţătorul, Calea, Adevărul şi Viaţa, şi comunicarea lui Isus celorlalţi prin mărturia vieţii şi în spaţiul comunicaţiilor sociale; un angajament faţă de umanitate, cooperând la transformarea societăţii şi a lumii, ce se concretizează prin întoarcerea la Dumnezeu; o atitudine atentă pentru un dialog constructiv cu oameni de alte culturi, limbi şi religii.

Pentru noi, Fiicele Sfântului Paul, comunicarea nu este ceea ce facem, ci este ceea ce suntem. Ne dăruim viaţa pentru a-l comunica pe Isus oamenilor. Variază însă modul în care ne desfăşurăm misiunea ca şi comunicatori. Depinde de nevoile oamenilor, de semnele timpului în care trăim, de capacităţile şi pregătirea surorilor etc.

 

O soră poate lucra în librărie, poate ţine cateheze despre Sfânta Scriptură, lectio divina sau educaţie mediatică etc.; poate lucra în redacţie pentru pregătirea de cărţi, semne de carte, dvd-uri; poate crea conţinuturi pentru site. De-a lungul vieţii sale, o soră paulină poate desfăşura apostolatul în diverse arii ale misiunii noastre şi poate descoperi în viaţa ei daruri pe care nu ştia că le are. Dar, indiferent de ceea ce face, ţelul vieţii ei este unic: de a trăi în Isus şi a-l comunica lumii.

Fiicele Sfântului Paul trăiesc sfaturile (sau voturile) evanghelice de sărăcie, curăţie şi ascultare. Viaţa consacrată paulină ne cere să fim tot mai mult în comuniune cu Isus şi, asemenea lui, să trăim ascultarea faţă de Dumnezeu Tatăl, iubirea în relaţie cu ceilalţi, sărăcia în misiune. Voturile ne conduc spre o atitudine de golire de sine în sărăcie, încredinţare totală şi încrezătoare în ascultare şi dăruire liberă a vieţii în iubire.

 

Castitatea
Celibatul consacrat pentru Împărăția lui Dumnezeu este un dar gratuit al Tatălui. A trăi sfatul evanghelic al castității înseamnă a-l urma pe Isus care, prin dăruirea totală de sine, a făcut iubirea Tatălui vizibilă și concretă. Pentru a vesti prezența lui Cristos în lume, căutăm să trăim o viață transparentă, în iubire dezinteresată. Trăind celibatul consacrat în acest mod, trăim în libertate, deschidere în fața adevărului, ne bucurăm de o viață unificată, și suntem disponibile la slujire și dăruire de sine pentru a mărturisi și a vesti valorile Evangheliei prin propria viață.

 

Ascultarea
Ascultarea consacrată înseamnă a intra în marele mister al iubirii lui Dumnezeu, arătată în mod deplin pe cruce. Ascultarea evanghelică ne introduce, asemenea lui Isus, în planul de mântuire al Tatălui. Pentru a duce la îndeplinire planul Tatălui este nevoie de contribuția noastră, de viața noastră, de libertatea noastră, pe care să le dăruim cu bucurie și generozitate. Cu sfatul evanghelic al ascultării, primim misiunea mântuitoare a lui Isus în viața noastră, și cu el ne punem în slujirea Bisericii pentru vestirea Evangheliei. Misiunea paulină cere să punem toate energiile noastre împreună, unind munca și activitatea noastră cu cea a surorilor noastre într-o dependență reciprocă și organică.

 

Sărăcia
Sărăcia consacrată este abandonarea totală a propriei vieţi în mâinile Tatălui. Aceasta implică a trăi în încredere, atitudine care este cheia pentru toată creşterea umană şi spirituală. Sărăcia evanghelică este aspectul cel mai profund al vieţii consacrate deoarece, prin renunţarea la orice sprijin şi control personal asupra vieţii, ne punem toată încrederea în Isus. Aceasta ne conduce la o acceptare mai profundă a micimii noastre şi la o încredere totală în Tatăl. Pentru a comunica în adevăr şi iubire, votul sărăciei ne cere să trăim adevărul cu privire la noi înşine, abandonând zilnic atitudinile de superioritate, indiferenţă, competiţie, lipsă de flexibilitate, şi deschizându-ne spre comuniunea cu ceilalţi. Sărăcia paulină cere o mare încredere în Providenţă şi mare curaj pentru a înfrunta noile provocări, asemenea sfântului Paul, stimulate de aceeaşi dorinţă de a deschide căi noi Evangheliei.

„Rugăciunea este energia vieţii, bucuria inimii. Rugăciunea este necesară tuturor vestitorilor Cuvântului, tuturor comunicatorilor”. Fără rugăciune nu am fi capabile să ne îndeplinim misiunea.

 

Rugăciunea euharistică este pentru noi centrul zilei: Sfânta Liturghie şi o oră de adoraţie zilnică, pe care noi o numim „Vizita la Isus”. În rugăciune îi prezentăm lui Isus, prezent în Cuvânt şi Euharistie, nevoile lumii, şi primim de la Isus ceea ce trebuie să dăruim celor pe care îi întâlnim.

 

De asemenea, viaţa şi misiunea noastră izvorăsc din meditarea Cuvântului lui Dumnezeu. Biblia este cartea privilegiată pentru meditaţia zilnică şi rugăciunea cu care începem fiecare zi.

 

Fondatorul nostru, fericitul Giacomo Alberione, ne-a spus că privilegiul de a participa în această misiune, care este însăşi misiunea lui Isus, este aşa de mare, încât ar trebui „să facem apostolatul în genunchi”, adică însoţit de multă rugăciune.

Fiicele Sfântului Paul găsesc diverse ocazii pentru a se destinde. Timpul nostru liber constă în momente de relaxare, în care stăm împreună, aprofundăm caracteristicile culturii în care trăim, creştem în integritate şi în libertatea de a fi cine suntem. Moduri concrete în care petrecem timpul liber împreună sau în particular sunt: vizionarea ştirilor, uneori a unui film, activităţi practice, plimbări în parc, lecturi de cărţi sau reviste etc.

Vacanţa în familie este o dată pe an şi durează 20 de zile, apoi avem o săptămână de exerciţii spirituale. Sărbătorile le celebrăm împreună, pentru că sunt speciale pentru viaţa comunităţii noastre.

Este adevărat că munca pe care persoanele consacrate lui Dumnezeu (femei şi bărbaţi) o desfăşoară în Biserică, poate fi făcută şi de bărbaţi şi femei care nu depun voturile religioase. Totuşi, valoarea vieţii religioase nu ţine de ceea ce noi realizăm, cu toate că misiunea este parte integrantă a vieţii noastre. Esenţa vieţii religioase este dăruirea totală de sine prin consacrarea lui Dumnezeu şi Bisericii.

Aceasta este realitatea pe care persoanele consacrate aspiră să o trăiască zilnic. Ele transmit oamenilor de astăzi, celor care iau decizii ce afectează viaţa a milioane de oameni şi celor care de-abia reuşesc să trăiască de pe o zi pe alta: „Această Împărăţie vestită de Isus este reală. Dacă vreţi să trăiţi în speranţă, trăiţi viaţa aşa cum Cristos a trăit-o”. Ele dau mărturie împotriva ademenirilor Principelui acestei lumi ce a divizat lumea, şi proclamă că speranţa noastră se află în Învierea lui Isus Cristos şi că pacea universală a Împărăţiei lui Cristos este posibilă. Ele vestesc că Mântuitorul lumii a venit pentru ca toţi oamenii să aibă viaţă, şi să o aibă din plin. (cf In 10,10)

O tânără care se simte atrasă să fie o Fiică a Sfântului Paul:

Anii formării iniţiale reprezintă o perioadă de timp importantă pentru o tânără deoarece presupun un proces vital de creştere în vocaţia paulină şi o conformare tot mai mare la Cristos, urmând exemplul sfântului Paul.

 

Sunt diferite etape de formare:

 

Există un prim an de aspirandat, în decursul căruia tânăra cunoaşte mai bine congregaţia iar congregaţia cunoaşte mai bine tânăra.

 

Postulandatul este prima etapă a formării religioase, şi poate fi de 1 an sau 2 ani.

 

Urmează alţi 2 ani de noviciat în care tânăra studiază mai mult viaţa şi misiunea Fiicelor Sfântului Paul.

 

La încheierea noviciatului, tânăra face primele voturi pe care le va reînnoi timp de 5 ani. În timpul junioratului, tânăra soră va trăi mai în profunzime viaţa şi misiunea noastră, dedicându-şi timpul, energiile şi viaţa pentru cauza Evangheliei. Va continua formarea sa spirituală şi apostolică pentru a fi mai pregătită în trăirea misiunii Fiicelor Sfântului Paul.

 

Cu profesiunea perpetuă, tânăra soră intră într-un legământ de iubire ce crează o legătură nouă şi definitivă între ea şi Dumnezeu, Biserică şi congregaţie.

Primul lucru pe care îl poţi face este acela de a intra în contact cu sora care se ocupă de pastorala vocaţională prin e-mail sau telefon.

Sr. Ana-Maria Bulai
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. 
0745/469086

Ea te va ajuta să cunoşti mai bine Fiicele Sfântului Paul şi să faci un discernământ vocaţional pentru a înţelege împreună care ar putea fi următorul pas pe drumul pe care Domnul te cheamă. Apoi, poţi face o vizită comunităţii pentru o cunoaştere reciprocă directă, ce poate ajuta mult în procesul de discernământ.