Tipărire

oaspetele aşteptat - a IV-a săptămână

Am ajuns la ultima întâlnire cu „Oaspetele aşteptat”. După ce ne-am reînnoit ochii pentru a vedea bine semnele timpurilor, întărind fundamentele pe care ne sprijinim viaţa şi am dăruit timp altora… acum vom arunca încă o privire rapidă asupra noastră pentru ultimele retuşuri şi apoi gata! Cu zâmbetul nostru primitor deschidem uşa: oaspetele a sosit!

Evanghelia din a IV-a săptămână a Adventului
Luca 1,39-45

În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt şi a exclamat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”

1. Lucrări în curs de desfăşurare
Să ne pregătim casa pentru ca aceasta să fie confortabilă înlăturând câte ceva de care nu avem nevoie.

Ridicându-se, Maria s-a dus în grabă... Oare Maria s-a dus la verişoara sa Elisabeta pentru a-i povesti vestea bombă a maternităţii ei sau pentru a controla dacă ceea ce i-a spus îngerul era o veste falsă? Chiar şi într-un moment ce nu era uşor de înţeles pentru ea, această tânără nu s-a aplecat asupra ei înşişi, dar a pornit cu entuziasm şi hotărâre într-o călătorie obositoare de la nord la sud (de la Nazaret la Ain-Karim, ce era puţin departe de Ierusalim; erau de străbătut mai mult de 100 de km şi nu existau nici trenuri, nici autobuze). Noutatea maternităţii divine o transformă pe Maria în intimitatea sa şi o face să se pună imediat la dispoziţia verişoarei. De acum Domnul este la uşă, iar noi uneori suntem prizonierii nehotărârilor noastre, încetinelilor noastre, a puţinei noastre dorinţe de a ne pune în joc pentru alţii. Să ne hotărâm o dată pentru totdeauna şi, după ce am aruncat o ultimă privire prin casă pentru a ne asigura că totul este curat şi în ordine, să controlăm dacă felurile de mâncare sunt gata şi la locul potrivit, dacă decoraţiile sunt unde ar trebui să fie şi să îndepărtăm tot ceea ce ni se pare a fi excesiv.

Când a auzit Elisabeta salutul Mariei. Salutul este primul semn de primire al unei persoane. Elisabeta reprezintă Vechiul Testament care este spre sfârşit, iar Maria reprezintă Noul Testament. Vechiul Testament îl primeşte pe Noul Testament cu recunoştinţă şi încredere, recunoscând în acesta darul gratuit al lui Dumnezeu care vine să realizeze şi să completeze aşteptările poporului. Două femei, două mame, două generaţii sunt comparate... Dar aici este mai mult. În întâlnirea celor două femei se manifestă darul Duhului Sfânt care este mereu bucurie. Aici, încă o dată predomină tăcerea; nu sunt importante cuvintele, dar gesturile. Prezenţa lui Dumnezeu se manifestă în lucrurile mici, din fiecare zi. De exemplu, am putea lăsa liber cuierul de la intrare: şi acesta este un semn de primire pentru oaspetele nostru.
Iar tu, ce ai înlătura?

 2. Pregăteşte sărbătoarea
Întreaga noastră viaţă este acel loc pregătit pentru a-l primi pe Isus care se naşte şi azi; căutăm o atitudine de trăit.

 Fericită aceea care a crezut. Este elogiul pe care Elisabeta i-l face Mariei şi este mesajul ce este valabil pentru noi toţi: să credem în Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece acest Cuvânt are puterea de a realiza tot ceea ce spune. Cuvântul este cel care generează viaţa nouă în sânul Fecioarei, în sânul celui care primeşte acest Cuvânt cu credinţă. Oaspetele ne este aproape vizibil nouă, care privim de la fereastră: să ne pregătim să deschidem uşa şi să aprindem toate luminile care dau mărturie despre credinţa noastră mică, chiar şi în nopţile cele mai întunecoase ale vieţii noastre... Maria şi Elisabeta se cunoşteau, erau rude, dar în întâlnirea lor descoperă un mister care le umple de bucurie. În viaţa noastră cotidiană putem întâlni persoane care ne surprind prin înţelepciunea pe care o posedă şi prin mărturia lor de credinţă. Şi noi putem trăi creştinismul nostru cu o bucurie care să fie contagioasă.

Binecuvântată eşti tu între femei. Bucuria se transformă într-o binecuvântare pe care Elisabeta i-o dă Mariei, acel „a spune bine despre Dumnezeu”, despre proiectul său de iubire şi de milostivire în privinţa omului care a îndrăznit să se încreadă în el. Această binecuvântare se extinde, în mod particular, asupra tuturor femeilor din toate timpurile. Să facem astfel încât fiecare cuvânt pe care ni-l spunem să fie o binecuvântare... Să ne străduim să vorbim de bine despre cel care ne stă alături, despre cel care lucrează sau studiază cu noi, să încercăm să privim partea pozitivă a fiecăruia pentru a semăna bine şi pentru a fi mereu mediatori ai păcii şi împăcării. Să fim disponibili să-i acordăm timp Oaspetelui care va veni, în aşteptarea de a ne aşeza în sfârşit la masă cu el. Şi atunci va fi cu adevărat un Crăciun binecuvântat!
Iar tu ce ai pregăti?

 3. Cuvinte şoptite
Compunem o rugăciune: semn al dorinţei a ceea ce vrem să-i spunem oaspetelui nostru, Isus.

 Isuse, dragul meu prieten,
de acum Crăciunul este aproape, iar tu eşti aici.
Dăruieşte-mi o firimitură din credinţa Mariei
pentru a trăi plin de curaj dificultăţile vieţii cotidiene.
Fă să reuşesc mereu să dau mărturie despre bucuria
că tu îmi eşti Frate şi ai grijă de mine aşa cum sunt.
Acesta va fi modul meu de a-ţi spune mulţumesc
pentru că ai revărsat asupra mea binecuvântările tale
şi te-ai făcut om pentru mine, pentru noi, pentru toţi. Amin.
Iar tu ce ai zice?

 4. Adaugă un loc la masă
Acum este rândul unui martor, cineva care ne va vorbi, din experienţa sa, despre Isus, oaspetele nostru aşteptat. Priveşte videoul.

 „Pe cât planurile mele erau frumoase, totuşi acestea nu erau atât de frumoase pe cât planul pe care Domnul îl avea pentru mine”. Acestea sunt cuvintele sr. Pierenza care a făcut profesiunea religioasă de mai puţin de 1 an şi care, asemenea Mariei, după ce i-a spus da Domnului, descoperă şi redescoperă în fiecare zi, cu bucurie, prezenţa lui Dumnezeu în lucrurile mici şi în micile slujiri pe care le face.

Iar tu pe cine ai invita?

-------------------

Acest drum spiritual pentru tineri este tradus din limba italiană. Mulțumim surorilor Pauline din Italia care au pregătit acest material și ne dorim să aducă roade de reînnoire spirituală și în viața ta! Un Advent Binecuvântat!
Tipărire

oaspetele aşteptat - a III-a săptămână

advent3

A III-a săptămână din Advent. Continuăm curăţenia, chiar dacă în cea mai mare parte aceasta a fost făcută şi, în sfârşit, dincolo de parfumul plăcut al ferestrelor şi al pavimentelor care lucesc se curăţenie, se începe să se simtă şi ceva gustos, unit de dorinţa de a împărtăşi şi comunica... pe chipurile voastre apare un zâmbet de care nu vă daţi seama: oaspetele nostru este aproape!

Evanghelia din a III-a săptămână a Adventului
Luca 3,10-18
În acel timp, mulţimile îl întrebau pe Ioan: „Atunci, ce trebuie să facem?” Răspunzând, le-a spus: „Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!” Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” El le-a spus: „Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!” Şi unii soldaţi l-au întrebat la fel, spunând: „Iar noi ce trebuie să facem?” El le-a zis: „Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră!” Deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, Ioan le-a răspuns tuturor: „Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc.  Lopata de vânturat este în mâna lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”. Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună.

1. Lucrări în curs de desfăşurare
Să ne pregătim casa pentru ca aceasta să fie confortabilă înlăturând câte ceva de care nu avem nevoie.

Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” Am ajuns la un punct important din acest drum al Adventului în care faptul de a fi interpelaţi este, fără îndoială, dorinţa noastră de a „ieşi” din obişnuinţele pe care le avem şi de a ne gândi să îndepărtăm, să repunem sau să facem ceva în noi sau în jurul nostru care să ne permită să ne lăsăm surprinşi de Domnul care vine.

În această duminică, Ioan Botezătorul ne dă încă o dată o mână de ajutor; asemenea evreilor care se duseseră în deşertul Iudeii şi pe malul râului Iordan, împinşi puţin de curiozitate, puţin de nevoie, dar cu siguranţă atraşi de urletele unui bărbat care spunea că este doar „glasul celui care strigă”, şi în noi se naşte întrebarea: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” Ce trebuie să fac pentru a schimba ceva în această lume sau în oamenii cei mai apropiaţi mie sau chiar în mine însumi? Ioan Botezătorul, un om aspru, care vorbea cu multă libertate, fără frica de a fi marginalizat, ne spune: voi aşteptaţi o persoană importantă şi poate că aceasta nu va fi chiar aşa cum voi v-o imaginaţi; de aceea este necesar ca această aşteptare să se traducă în gesturi şi acţiuni care să aibă savoarea împărtăşirii, onestităţii şi dreptăţii... tocmai pentru a pregăti şi antrena inima.

Cum să facem aceasta? Este important ca fiecare să împărtăşească cu cineva din familie sau din propriul grup ceva ce-i aparţine. Vom continua să facem curăţenie. Invitaţia este de a face loc şi de a „risipi” timp privind în ochi, de exemplu, persoanele din casa noastră şi vorbind cu ele. Curăţenia din această săptămână ar putea însemna să ne detaşăm, măcar pentru câteva momente, de celular şi să reîncepem să simţim căldura şi contactul fizic al prietenilor sau a surioarei/frăţiorului nostru, să vorbim cu proprii părinţi. Experienţa de a face ceva, de a ne detaşa sau de a schimba ceva este ca şi cum am dori să ieşim din mecanismul acelor jocuri on-line care ne ţin prizonieră mintea şi libertatea şi ne fac să pierdem contactul real cu noi înşine şi cu ceilalţi.
Iar tu, ce ai înlătura?

 2. Pregăteşte sărbătoarea
Întreaga noastră viaţă este acel loc pregătit pentru a-l primi pe Isus care se naşte şi azi; căutăm o atitudine de trăit.

În acel timp, mulţimile îl întrebau pe Ioan: „Atunci, ce trebuie să facem?” Răspunzând, le-a spus: „Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!”

Pregătirea unui ambient pentru sărbătoare presupune multe lucruri, printre care, în primul rând, însuşi motivul sărbătorii. Cine ştie la câte petreceri în discotecă sau în bar am participat sau am fost invitaţi! Iar majoritatea acestor experienţe s-au încheiat cu o mare durere de cap… Acest tip de petreceri, din păcate, nu ne fac să împărtăşim ceva important.

Ioan Botezătorul ne aminteşte că dacă dorim să-l primim pe Fiul lui Dumnezeu, este important să împărtăşim ceva din ceea ce este al nostru. Hrana  este unul dintre elementele importante la o petrecere. Hrana înseamnă a gusta, a comunica şi a sta cu ceilalţi. Hrana este viaţă; a oferi ospitalitate lui Dumnezeu în casa noastră înseamnă a da viaţă celui care trăieşte alături de noi, domnului care locuieşte la acelaşi etaj cu noi şi cu care nu vorbim niciodată şi a cărui nume nici măcar nu-l cunoaştem. Înseamnă a da viaţă prietenului care suferă din mii de motive şi a cărui poveste nu interesează pe nimeni. Atunci când împărtăşim hrana ne dăm seama dintr-o dată că există şi ceilalţi, că există un timp pe care cineva l-a folosit pentru a-i mulţumi pe alţii. Alternativa la împărtăşire este închiderea egoistă în propriul interes… care însă rar ne mulţumeşte. Avem nevoie să ascultăm Cuvântul Evangheliei deoarece este singurul cuvânt care ne scoate afară din ideile noastre confuze.

În cântecul „Eu ştiu că nu sunt singur”, Jovanotti scrie:
Dar unicul pericol pe care îl simt cu adevărat
este acela de a nu mai reuşi să simt nimic:
parfumul florilor, mirosul din oraş
sunetul motocicletelor, gustul pizzei
lacrimile unei mame, ideile unui student
încrucişările posibile dintr-o piaţă
de a sta cu antenele ridicate către cer.
Eu ştiu că nu sunt singur...
Iar tu ce ai pregăti?

 3. Cuvinte şoptite
Compunem o rugăciune: semn al dorinţei a ceea ce vrem să-i spunem oaspetelui nostru, Isus.

Isuse, ştii că deseori nu-mi găsesc cuvintele
pentru a-ţi spune ceva.
Azi, însă, privind pentru o clipă cerul înstelat,
mi se pare reală senzaţia
că puţin din cerul tău a intrat în camera mea!
Te rog să mai rămâi
chiar şi atunci când nu mai simt nimic.
Te rog să nu mă laşi baltă
chiar dacă uneori voi uita că ai coborât din cer
pentru a face ca cerul tău să intre în „camera” mea,
în existenţa mea confuză!
Iar tu ce ai zice?

4. Adaugă un loc la masă
Acum este rândul unui martor, cineva care ne va vorbi, din experienţa sa, despre Isus, oaspetele nostru aşteptat. Priveşte videoul.

Mărturia Melaniei, voluntară la Caritas în Pisa, Italia.

A împărtăşi, a petrece puţin din propriul timp pentru alţii şi cu alţii: aceasta este fericirea. Bucuria nu este niciodată completă şi nu ne împlineşte dacă nu este împărtăşită. Dacă ne simţim singuri, să privim în jurul nostru. Mereu este cineva care are nevoie de o mână de ajutor, de un zâmbet şi de un cuvânt politicos.

Iar tu pe cine ai invita?

-------------------

Acest drum spiritual pentru tineri este tradus din limba italiană. Mulțumim surorilor Pauline din Italia care au pregătit acest material și ne dorim să aducă roade de reînnoire spirituală și în viața ta! Un Advent Binecuvântat!
Tipărire

oaspetele aşteptat - a II-a săptămână

advent2

A II-a săptămână din Advent. După ce am muncit ca ferestrele din casă să strălucească de curăţenie, ajutându-ne astfel ochii să vadă lucrurile necesare pentru viaţa noastră, este momentul să intrăm în acţiune pentru a ne curăţa „pardoselele” care sunt bazele, fundamentele vieţii noastre, cele care susţin întreaga casă. Găleată, perie, detergent... Suntem gata? Ok, la muncă!

Evanghelia din a II-a săptămână a Adventului
Luca 3,1-6
În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al ţinutului Itureii şi Trahonitidei, iar Lisania, tetrarh al Abilenei, pe timpul arhiereilor Anna şi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu a fost către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. El a venit în toate împrejurimile Iordanului predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor, aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul: „Glasul celui care strigă în pustiu: pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui! Orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu”.

 1. Lucrări în curs de desfăşurare
Să ne pregătim casa pentru ca aceasta să fie confortabilă înlăturând câte ceva de care nu avem nevoie.

„Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui! Orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate”.
Adventul nu este doar un timp de aşteptare a celei de-a II-a veniri a Domnului, dar este şi o perioadă de pregătire pentru Crăciun. A-l aştepta de Domnul înseamnă a dori venirea sa, prezenţa sa între noi. Prin urmare, este necesar să-i pregătim calea, să eliberăm spaţiul care este în faţa lui, aşa cum se face când trebuie să sosească în casa noastră un oaspete şi totul, într-un timp scurt, îşi schimbă forma datorită venirii sale.

Fragmentul evanghelic din această a II-a săptămână din Advent îl are ca protagonist pe Ioan Botezătorul, fiul lui Zaharia şi al Elisabetei, verişoara Mariei. Acest bărbat vine din deşert şi a trăit „predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor”. Mesajul său este clar, este un imperativ: Pregătiţi calea Domnului! Aceste cuvinte ale profeţiei lui Isaia, pronunţate prin intermediul vocii lui Ioan Botezătorul, ne amintesc că pentru a pregăti calea lui Isus care vine trebuie să facem puţină curăţenie a suprafeţelor vieţii noastre. Când primim pe cineva în casă, unul dintre lucrurile care trebuie făcute este cel de a curăţa pavimentul. Alegerea detergentului potrivit şi înlăturarea obiectelor de pe paviment este de o importanţă fundamentală. Pavimentul ne trimite cu mintea la soliditatea şi la aspectul unei case. Trebuie îngrijit cu multă atenţie pentru a nu-l distruge. Pregătiţi, faceţi drepte, umpleţi, nivelaţi sunt verbe care ne indică cum să netezim podeaua denivelată a casei noastre.

Viaţa este plină de găuri periculoase, prăpăstii, munţi şi coline, străzi inaccesibile: acestea sunt nesiguranţele noastre, singurătatea umplută de căutarea like-urilor, temerile pe care fiecare le are şi care ne împiedică să fim fericiţi. Acestea sunt câteva dintre spaţiile care ne absorb multe din energiile noastre, separându-ne de dorinţa de a deveni cu adevărat noi înşine şi nu diferiţi de cum suntem, conform schemelor noastre mintale, deseori îngustate de modele actuale.

Atunci este necesar să reparăm strada, să rezolvăm acele situaţii care nu ne plac, pe care le simţim obositoare: trebuie să ne eliberăm de căutarea unei fericiri legată doar de o notă bună sau de starea de spirit a persoanei care ne este alături, de aşteptări mici şi banale, prea superficiale. Trebuie să avem curajul de a ne coborî privirea plină de orgoliu, de a abandona în inima noastră sentimentele de rivalitate, de ranchiună, de dispreţ şi rasism, de a doborî munţii prejudecăţilor care nu ne permit să menţinem distanţa corectă în relaţie cu persoanele şi cu lucrurile. Trebuie să eliminăm frica de a scăpa de toate acestea sau tentaţia de a le ignora.
Iar tu ce ai înlătura?

2. Pregăteşte sărbătoarea
Întreaga noastră viaţă este acel loc pregătit pentru a-l primi pe Isus care se naşte şi azi; căutăm o atitudine de trăit.

„Orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu!”, dar la care mântuire ne gândim? A salva ceva în lumea digitală înseamnă a salva de la uitare, de la anulare. A salva, în sens teologic, înseamnă a salva de la condamnarea la chinurile infernului, afirmă pr. Antonio Spadaro.

Care este lupa prin care să recitim termenul mântuire? Nu există dubii: Dumnezeu doreşte să ne mântuiască pe fiecare dintre noi, dar doreşte s-o facă contând pe colaborarea noastră. Niciunul dintre noi nu trebuie să se simtă exclus de la întâlnirea cu iubirea neobosită a lui Dumnezeu, de la împlinirea Împărăţiei sale. Cu toţii putem să oferim ospitalitate venirii Domnului în cronicile vieţii noastre. Oaspetele va sosi deoarece Dumnezeu îşi ţine mereu promisiunile, dar va găsi… podelele casei noastre strălucitoare? Ce produse să cumpărăm şi cum să le folosim pentru ca pardoselele să fie demne de a-l primi? Îţi propun să foloseşti un detergent bun, parfumat, ca de exemplu sacramentul Spovezii.

Uneori, tentaţi de rău, parcurgem căi care, mai devreme sau mai târziu, ne îndepărtează de Dumnezeu şi ne fac să rupem comuniunea cu el şi cu alţii. Spovada ne permite să restabilim relaţia cu Domnul şi cu aproapele de fiecare dată când păcatul o întrerupe; ne stimulează să adoptăm noi stiluri de viaţă conform logicii dreptăţii, păcii, toleranţei, atenţiei faţă de celălalt pentru a ne putea bucura de prezenţa Domnului care vine. Pentru a conclude, îţi sugerez să foloseşti o ceară bună pentru pardoseli care acoperă orice imperfecţiune: răbdarea. Deseori, eforturile noastre nu ating rezultatele aşteptate; dorim să ne convertim şi să ne îmbunătăţim anumite aspecte ale vieţii, dar nu reuşim. Adventul este pentru toţi o invitaţie să muncim fără a ne descuraja, chiar dacă lucrurile nu ne reuşesc aşa cum am dori.
Iar tu ce ai pregăti?

3. Cuvinte şoptite
Compunem o rugăciune: semn al dorinţei a ceea ce vrem să-i spunem oaspetelui nostru, Isus.

 Isuse, prietenul meu drag, tu continui să baţi la uşa inimii mele.
Îmi ceri să mă pregătesc pentru întâlnirea cu tine
şi să parcurg împreună cu tine căile vieţii.
Întăreşte-mi paşii pe căile tale.
Învaţă-mă să te recunosc în chipurile, în gesturile
celor pe care îi întâlnesc în fiecare zi,
în natură, în Cuvântul tău, în Euharistie.
Fă să gust aşteptarea ta cu stupoare şi cu un entuziasm reînnoit,
deoarece cu tine totul este un cadou minunat.
Iar tu ce ai zice?

4. Adaugă un loc la masă
Acum este rândul unui martor, cineva care ne va vorbi, din experienţa sa, despre Isus, oaspetele nostru aşteptat. Click pe textul de mai jos pentru a vedea videoclipul.

Luca, student la teologie, după ce a ascultat cuvintele lui Ioan Botezătorul, se întreabă de ce trebuie pregătite căile Domnului...

 Iar tu pe cine ai invita?

-------------------

Acest drum spiritual pentru tineri este tradus din limba italiană. Mulțumim surorilor Pauline din Italia care au pregătit acest material și ne dorim să aducă roade de reînnoire spirituală și în viața ta! Un Advent Binecuvântat!
Tipărire

Oaspetele așteptat - Prima săptămână

 
Prima săptămână din Advent: începe drumul nostru împreună. Cum îl vom trăi? Acest drum ne ajută să ne pregătim pentru sărbătoarea Crăciunului pregătind... casa noastră, intimitatea inimii noastre. Eşti gata? Să ne punem... şorţul!
 
Evanghelia pentru prima săptămână de Advent
Luca 21,25-28.34-36
În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!”
 
1. Lucrări în curs de desfăşurare
Să ne pregătim casa pentru ca aceasta să fie confortabilă înlăturând câte ceva de care nu avem nevoie.
 
„Vor fi semne în soare, în lună şi în stele...”
Primul lucru care este bine să-l facem când urmează să vine cineva în vizită, chiar dacă ni se pare greu, este să facem puţină curăţenie. Evanghelia ne vorbeşte despre semne care vor avea loc. Atunci să spălăm bine geamurile pentru a vedea ceea ce este afară. În faţa semnelor despre care ne vorbeşte Luca trebuie să avem ochii transparenţi, capacitatea de a vedea ceea ce se întâmplă şi de a discerne ce vor să ne spună. În acest fragment se foloseşte un limbaj apocaliptic; dar evanghelistul ne sugerează să percepem semnele mici şi să înţelegem, la lumina Cuvântului, ce indică acestea pentru viaţa noastră.
 
„Nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii...”
De asemenea suntem invitaţi să ştergem praful. Îl putem compara cu acele gânduri care ne îngreunează viaţa, cu grijile. Nu sunt adevărate pete, defecte sau păcate, dar reprezintă toate acele situaţii în care ne stoarcem creierul şi inima şi care acoperă frumuseţea sufletului nostru. Praful este frenezia, miile de lucruri de făcut, solicitările pe care lumea ni le oferă şi care însă ne lasă îngropaţi, acoperiţi de această pulbere. Atunci când acestea sunt înlăturate din viaţa noastră, strălucim din nou de bucurie.
Iar tu, ce ai înlătura?
 
2. Pregăteşte sărbătoarea
Întreaga noastră viaţă este acel loc pregătit pentru a-l primi pe Isus care se naşte azi pentru noi şi în noi; căutăm o atitudine de trăit.
 
„Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul...”
Oaspetele nostru soseşte! Să pregătim un semn frumos de bun sosit pe care să-l agăţăm la uşă. Nu ne este teamă de cel care vine deoarece îl cunoaştem; din Evanghelie am intuit că iubirea sa pentru noi este mare. Viaţa noastră cotidiană se colorează de sens deoarece, dacă Dumnezeu s-a întrupat, ceea ce este uman este important şi ne putem simţi parte din viaţa care desigur, suferă şi plânge, dar care produce o altă viaţă. Pr. Ermes Ronchi scrie că „prezentul poartă naşteri în sânul său”.
 
„Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă...”
Aşteptarea constă într-o pregătire atentă, în grija pentru detalii. Facem o prăjitură. Pregătirea unui tort necesită precizie în cantităţile folosite, atenţie, pasiune şi... ne trimite cu gândul la sărbătoare. Aşteptarea este bucurie, speranţa unui viitor. Aşteptarea înseamnă a sta cu ochii ridicaţi către cer cu bucuria tipică copiilor deoarece Isus, prietenul nostru aşteptat, ne va aduce în dar prietenia sa mângâietoare. Acum nouă ne revine sarcina de a păstra visul, de a-l cultiva cu delicatețe.
Iar tu ce ai pregăti?
 
3. Cuvinte şoptite
Compunem o rugăciune: un semn a ceea ce dorim să-i spunem oaspetelui nostru, Isus.
 
Dragă prietene Isus,
în fiecare an te naşti pentru noi de Crăciun.
Doresc să simt aşteptarea ta,
să mă pregătesc să te întâlnesc cu un nou avânt.
Ajută-mă să trăiesc acest timp
ca o ocazie pentru a te cunoaşte mai bine
prin intermediul Cuvântului
şi să ţin la tine mai mult prin rugăciune.
Învaţă-mă răbdarea de a sta cu privirea ridicată spre cer
şi cu toate simţurile treze pentru a percepe şi a înţelege
semnele frumuseţii vieţii în mine şi în ceilalţi
şi ale prezenţei tale.
Cu tine totul va fi o sărbătoare.
Iar tu ce ai zice?
 
4. Adaugă un loc la masă
 
Acum este rândul unui martor, cineva care ne va vorbi, din experienţa sa, despre Isus, oaspetele nostru aşteptat.Click pe textul de mai jos pentru a vedea videoclipul.
 
 
------------------------
Acest drum spiritual pentru tineri este tradus din limba italiană. Mulțumim surorilor Pauline din Italia care au pregătit acest material și ne dorim să aducă roade de reînnoire spirituală și în viața ta! Un Advent Binecuvântat!
Tipărire

Oaspetele așteptat - Introducere


 
Adventul este aşteptarea unei întâlniri. Imaginea care ne vine în minte este cea caldă şi familiară a celui care aşteaptă prieteni pentru a lua prânzul împreună. Aşteptarea se transformă atunci într-o pregătire atentă, într-o atenţie la detalii. Astfel s-a născut acest drum pentru Advent.
 
Nu ne place să aşteptăm! Millennials sunt generaţia celor care doresc „totul şi imediat”; am vrea ca dorinţele noastre să se realizeze cu uşurinţă... Dar trebuie să recunoaștem că pentru ceva care merită, şi noi aşteptat; şi a fost frumos! Ne gândim la aşteptarea sfârşitului şcolii, venirea primei zăpezi sau a vacanţelor petrecute la mare... Timpul aşteptării a fost intens deoarece era bogat de emoţii!
 
Așa este şi cu Adventul: ne bate inima în aşteptarea unei întâlniri. Vine Cineva care ne iubeşte!
Vom încerca să trăim această săptămână pornind de la imaginea celui care se pregăteşte pentru sosirea la prânz a unui prieten drag. Aţi mai făcut vreodată această experienţă?
Vom încerca să ne gândim la Crăciun pregătindu-ne casa, intimitatea inimii noastre. Recuperăm dimensiunea simbolică pentru ca viaţa noastră cotidiană şi concretă să se coloreze de un sens profund deoarece pentru un Dumnezeu care s-a întrupat tot ceea ce este uman este important.
 
DRUMUL DE ADVENT
Pentru toate cele patru săptămâni de Advent fiecare întâlnire pe care o vom trăi împreună online va avea ca punct de pornire Evanghelia duminicală, iar parcursul se va articula de fiecare dată în aceste 4 puncte:
 
1. Lucrări în curs de desfăşurare
Dorim să ne pregătim casa pentru ca să fie plăcută, înlăturând ceva care nu ne trebuie. Când aşteptăm oaspeţi, curăţenia este unul dintre primele lucruri pe care le facem. Ce scoatem astăzi afară din casa noastră?
Tu ce ai înlătura?
 
2. Pregăteşte sărbătoarea
Întreaga noastră viaţă este acel loc pregătit pentru a-l primi pe Isus care se naşte şi azi; atunci vom trăi o atitudine. Voi avea grijă de persoana care va sosi pregătind ceva deosebit. Ce voi pregăti de mâncare sau la ce detaliu voi fi atent pentru a decora casa? De fiecare dată Evanghelia ne sugerează o atitudine pe care putem s-o combinăm cu un fel de mâncare sau cu un obiect.
Tu ce ai pregăti?
 
3. Cuvinte şoptite
Câte lucruri am dori să spunem sau să cerem prietenului nostru... Să exprimăm în rugăciune visurile noastre. Ce dorinţă sau aşteptare am în inima mea sau ce aş dori să-i spun oaspetelui meu? Să compunem o rugăciune cu ceea ce dorim să-i spunem oaspetelui nostru Isus.
Tu ce ai zice?
 
4. Adaugă un loc la masă
Pe cine invit în afară de oaspetele meu? Un martor al zilelor noastre, într-un videoclip ne va vorbi despre Isus. Astfel trecutul va deveni prezent, iar aşteptarea lui Mesia fără timp.
Tu pe cine ai invita?
 
------------------------
Acest drum spiritual pentru tineri este tradus din limba italiană. Mulțumim surorilor Pauline din Italia care au pregătit acest material și ne dorim să aducă roade de reînnoire spirituală și în viața ta! Un Advent Binecuvântat!