A doua duminică din Postul Mare
Fiul iubit
A venit un nor care i-a învăluit în umbră şi din nor a fost un glas: "Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!" Dintr-o dată, privind în jurul lor, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei. În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi. Ei au păstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce înseamnă "a învia din morţi" (Mc 9,7-10).
Dacă Petru cuprins de stupoare, vorbește aiurea, nu le merge mai bine nici celorlalți doi apostoli, care asistă la anticiparea învierii ce se manifestă pe muntele Tabor. Cel pe care Tatăl îl iubește, și pe care suntem chemați să-l ascultăm și să-l urmăm, deschide cerurile și, înaintea scandalului pătimirii, unde va fi de nerecunoscut pentru ai săi, le manifestă fără vălul umanității, splendoarea gloriei sale. Însă ochii săraci omenești și puțina înțelegere a ucenicilor, nu reușesc să îmbrățișeze măreția speranței la care sunt chemați. Și plini de uimire se întreabă: oare ce înseamnă înviere?
Ce speranță va fi vreodată?
Isuse Cristoase, care ai înviat,
care te-ai întors învingător
din bătălia cu moartea,
dăruiește-mi ochi care să te recunoască
în cel condamnat la moarte
în cel răstignit și muribund,
pentru a te putea recunoaște
când vei apărea ca Domn al gloriei. Amin.
Din cartea Il Vangelo si fa strada de Roberta Vinerba, Paoline 2019