A treia duminică din Postul Mare

Evanghelia după sfântul Luca 13,1-9
În acel timp, au venit la Isus unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. El, răspunzând, le-a zis: "Vi se pare că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceasta? Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel. Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe şi i-a ucis erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel". Apoi le-a spus această parabolă: "Un om a plantat un smochin în via sa şi a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit şi i-a spus viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?» Acesta, răspunzând, i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi la rădăcină! Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia»".

Reflecție:

Nu doresc ca sângele meu, ca cel al galileenilor, să se amestece cu cel al jertfelor. Nu doresc să mor cu dramaticul sentiment de vinovăție a celui care se vede strivit de evenimente, asemenea celor optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe și al căror ultim gând a fost poate: „De ce tocmai mie?”

Vreau să mor învățând să sap în jurul a ceea ce pare mort și să dau îngrășământ pământului chiar și atunci când pare infertil. Vreau să fiu fertil, viu, să fiu un rod matur într-o lume ce, în aparență, este asemenea unui deșert. Este un rod divin într-o lume înfricoșată. Vreau să sap în jurul unei lumi care vede căzând turnuri, căutând ochii mamelor fără copii, ai taților zdrobiți de durere. Nu te voi mai întreba: Doamne, unde ești?, ci, în fiecare zi, doresc să mă întreb: Unde sunt eu?

Viața nu este sterilă deoarece se scurge sângele sau se prăbușesc turnurile. Dumnezeu nu este absent deoarece nu intervine și rămâne mut. Moartea adevărată constă în a nu ști să construiești speranța. Eu nu doresc să „pier la fel”; eu doresc să îl simt pe Dumnezeu în mâinile care dau la o parte dărâmăturile, în degetele care usucă lacrimile, printre urletele vieților frânte, printre inimile distruse ale femeilor singure.

Eu te caut și te găsesc nu cu niște ochi învinuitori, ci în fiecare privire care recunoaște grija. Miracolul nu constă în a vindeca, în a rezolva viața; miracolul adevărat este gestul de a avea grijă.

Pr. Alessandro Deho'