Duminica a treia din Advent
Lecturile duminicii de astăzi, a treia din Advent, ne invită la bucurie. Dar nu la o bucurie oarecare, ci la aceea care porneşte din încrederea deplină în Dumnezeu. Acea încredere care te face senin chiar şi în cele mai mari încercări.
Evanghelia de astăzi, îl aduce din nou în prim plan pe Ioan Botezătorul. La Ierusalim, preoţii şi fariseii erau foarte preocupaţi, fiindcă vedeau că tot mai mulţi oameni aleargă la Ioan Botezătorul în pustiu. Mai înainte, cei care voiau să înveţe cum să-l adore pe Dumnezeu şi cum să trăiască după poruncile lui cereau sfaturi şi îndrumări de la ei, însă acum, cei mai mulţi alergau la Ioan. De aceea, atât preoţii, cât şi fariseii au început să se întrebe cine este acesta, de atrage atâta lume după el.
Deja Sfânta Scriptură ne-a spus că Ioan este glasul care pregăteşte calea Domnului. Ioan Botezătorul anunţă un mesaj pentru evreii din vremea sa, care îl aşteptau cu nerăbdare pe Mesia. Le spune: în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi, care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. Evreii din vremea lui Isus nu l-au recunoscut ca Mesia pentru că ei aveau idei greșite despre cum va veni. Îşi închipuiau că Mesia va coborî brusc din ceruri şi cu puterea sa divină îşi va impune domnia, distrugându-i pe toţi duşmanii Israelului. Atunci când Isus s-a născut dintr-o femeie, ca orice om, evreii nu au reuşit să îl recunoască. Era un om prea obişnuit... nimic spectaculos în venirea sa.
Să ne întrebăm dacă nu cumva, şi astăzi, Ioan Botezătorul ar putea să ne spună şi nouă: În mijlocul vostru este unul pe ere voi nu-l cunoaşteţi. Pentru aceasta avem nevoie şi noi de un glas, de cineva care să ni-l arate pe Isus.
Un astfel de glas ar putea fi cel al Maicii Tereza de Calcutta, care este glasul exemplului. Şi ştim cum şi cât a lucrat ea. Câte vieţi a salvat, câţi săraci a ajutat, câte speranţe a aprins în inimi.
Apoi, Fericitul Vladimir Ghika, este pentru noi glasul mărturiei, un om care nu s-a temut să apere adevărul, care este Cristos, chiar cu preţul vieţii.
Sfântul Părinte papa Francisc poate fi pentru noi glasul păstorului. El, vorbind despre situaţia grea în care se află lumea de astăzi, atrage atenţia asupra faptului că o societate fără Dumnezeu își pierde reperele, îşi creează proprii zei, îşi face alte priorităţi şi astfel, este normal să intre în criză. Şi exemplele celor care se pun la dispoziţia lui Dumnezeu pentru a fi lumină şi călăuză pentru ceilalţi, ar putea continua, însă nu este suficient doar să le admirăm. Trebuie să le şi urmăm.
Apoi, fiecare dintre noi trebuie să aibă curajul de a deveni un glas aducător de speranţă şi de iubire. În jurul nostru sunt atâţia oameni care au nevoie de exemple frumoase.
Dar pentru a putea da mărturie, şi a oferi bucurie altora, trebuie să o avem în primul rând în noi, în inima noastră. Iar acest lucru este posibil, aşa cum le spune sfântul Paul Tesalonicenilor şi nouă în cea de-a doua lectură, prin rugăciune, prin mulţumirea neîncetată adresată Domnului pentru tot ce avem şi tot ce suntem, şi mai ales prin fuga de păcat şi de tot ceea ce este rău.
Aceasta este cea mai bună pregătire pentru a simţi bucuria Crăciunului şi pentru a o putea oferi şi altora.
Pr. Florin Bordeuș