Bicicleta şi strada
Reflecţie pentru Postul Mare
Cred că în Postul Mare se intră astfel: plini de greutăţi şi pe o bicicletă lentă. Greutăţile sunt poverile acumulate într-un an: oboseala spirituală, oboseala fizică, dar, mai ales, multă teamă. Care? Fiecare şi-o are pe a sa. De exemplu, cea de a ne pierde locul de muncă. De a nu fi părinţi buni. De a nu fi creştini fervenţi.
A II-a duminică din Postul Mare
În evanghelia acestei duminici, Petru exclamă cu simplitate: “Învăţătorule, ce bine ne simţim aici!”; o exclamaţie în care străluceşte bucuria! Petru ar vrea să oprească această bucurie pe pământ. Şi cum altfel mai potrivit, dacă nu în trei colibe?Cuvinte atât de naive, pe care evanghelistul se grăbeşte să le expliciteze: „Nu-şi dădea seama ce spune”.
A III-a duminică din Postul Mare
Versetele din acest fragment evanghelic ne spun foarte clar că da, toţi suntem şi păcătoşi şi vinovaţi, iar dacă pedeapsa nu cade asupra noastră, şi lucrurile rele par să fie departe de noi, nu înseamnă deloc că am fi îndreptăţiţi prin faptele noastre. Dimpotrivă, suntem asemenea celor morţi pentru că n-am ales să trăim în credinţa vie, într-o atitudine de întoarcere la Dumnezeu, într-o permanentă convertire.
A IV-a duminică din Postul Mare
Mai mult decât în oricare pasaj al Evangheliei, suntem chemaţi să privim şi să gândim ca să înţelegem... În afara textului, pe care fiecare este chemat să-l citească şi să-l mediteze, într-o interioritate profundă, orice alt comentariu este de prisos.




