Prima duminică din Postul Mare

Evanghelia după sfântul Luca 4,1-13

În acel timp, Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duh în pustiu timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Nu a mâncat în zilele acelea şi, când ele s-au sfârşit, i-a fost foame. Atunci diavolul i-a zis: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine". Însă Isus i-a răspuns: "Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul»". Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii şi diavolul i-a spus: "Îţi voi da toată autoritatea şi gloria lor, pentru că mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau. Deci, dacă tu mă vei adora, a ta va fi toată". Răspunzând, Isus i-a spus: "Este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji»". L-a dus apoi în Ierusalim şi l-a aşezat pe coama templului şi i-a spus: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi în privinţa ta ca să te păzească» şi: «Te vor ţine pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră»". Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis: "S-a spus: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!»" Şi, după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp.

 

Reflecție:

Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine.
Nu este o idee rea.
Când mergi dinspre deșert către Iordan îți prinde bine. Dumnezeu este cel care o inventează; se numește mană și este un semn divin.
Dar când faci drumul în sens invers, asemenea lui Isus, dinspre râu spre deșert, intri în ispită. Nu mai este timp de miracole, nu mai este piatra cea care trebuie să devină pâine, ci omul este cel care, în mod liber, trebuie să devină pâine euharistică.
Isus ne va transforma în pâine.
Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii... Dacă tu mă vei adora.
Nu este o idee rea.
Din înălțime, ispititorul spune că, în fond, puterea nu este rea, e destul să o numești slujire. Isus însă îi răspunde că el nu-și dorește nimic. Nimicul va fi al său pentru ca totul și toți să fie liberi.
Isus este atât de liber încât se hotărăște să găsească un vad, să treacă de la râu la deșert, să meargă la rădăcină unde se învață că libertatea constă în a nu pune la probă încrederea celui care spune că ne iubește.

 

Iubirea nu se pune la încercare. Iubirea nu este o viață pusă la încercare, ci este viața care cere să fie dovedită de iubire. Iubirea este dovada că suntem vii și liberi.

Pr. Alessandro Deho'