Micuţa Sylvie

Această mărturie ne-a fost comunicată de sr. Franca Perona, Fiicele Sfântului Paul, din Republica Democrată Congo.

Sylvie este o copilă frumoasă de aproape 7 ani care trăieşte destul de aproape de comunitatea Fiicelor Sfântului Paul. Tatăl Katambu Zefirino şi-a pierdut munca din cauza războiului. Mama Ilunga Liliana a lăsat învăţământul deoarece, de câţiva ani, nu mai primea salariul şi îşi întreţine familia cu o crescătorie mică de găini.

Este o familie tânără şi, încă de când Sylvie era mică, ne vedeam din când în când. Deşi sunt creştini, familia nu cunoaşte lumea vieţii consacrate. Mama mi-a spus de curând: „Eu nu am cunoscut surori până acum şi nu-mi pot imagina ce faceţi în casa voastră...”

Sylvie s-a născut pe 4 mai 1995 aici, la Kisangani. A trăit deja 3 războaie care s-au succedat în aceşti ultimi 3 ani, dar zâmbetul său este dulce şi nevinovat ca cel al unui înger... În curtea sa locuiesc multe alte familii cu mulţi copii şi, deseori, aceştia vin să vadă dacă pe terenul nostru sunt fructe mature de mâncat şi de dus acasă.
Duminică, 13 ianuarie, în curtea noastră ajung câţiva copii care-mi spun: „Sylvie este bolnavă grav”. „Dar cum?”, răspund eu. „Da, are meningită”.

Alerg la ea acasă. Rudele îmi spun că Sylvie se află la Alabul, o clinică din zonă ce nu se aseamănă nici de departe cu cele europene.

Merg s-o vizitez şi o găsesc pe micuţă arzând de febră în pat. Tatăl îmi spune că timp de 4 zile au mers de la un spital la altul pentru a găsi pe cineva care s-o primească pe micuţă pentru banii puţini pe care îi aveau.
Când o văd pe Sylvie arsă de febră şi când tatăl mă asigură că a fost diagnosticată cu meningită, nu-mi pot reţine lacrimile. O întreb pe asistentă ce tratament îi fac şi aceasta îmi spune că după injecţii îi fac băi reci pentru a-i coborî febra care este prea mare. Ştiu că, deseori, meningita este mortală pentru copii, mai ales pentru copiii de aici şi, chiar când aceştia reuşesc să se vindece, boala lasă consecinţe grave. Mă îngenunchez aproape de Sylvie şi împreună cu tatăl ne rugăm intens pentru ea. Doar Dumnezeu poate ceea ce noi nu putem şi dorim cu toate puterile noastre.
După ce ne-am rugat, tatăl îmi spune că fetiţa i-a cerut continuu să mă cheme pentru a dormi cu ea deoarece se simţea foarte rău.

La plecarea din spital am pus sub capul Sylviei iconiţa cu sr. Tecla şi i-am spus tatălui să se roage cu credinţă lui Dumnezeu prin mijlocirea acestei surori. Tecla îi iubea mult pe copii şi cu siguranţă că avea să mijlocească pentru Sylvie. Mă reîntorc acasă. Rugăciunea devine mai intensă. Întreaga comunitate se roagă pentru Sylvie.

În ziua următoare fac un salt la spital să văd cum merg lucrurile şi o găsesc pe Sylvie pe pat mâncând o bucată de pâine cu o mână şi ţinând iconiţa cu sr. Tecla în cealaltă mână. Îmi spun: dar este posibil? Da, este posibil deoarece Sylvie zâmbeşte... O îmbrăţişez cu emoţie şi cu o bucurie infinită! Vocea îi este slabă, ca un fir care este aproape de a se rupe, dar viaţa ei este salvată. Îmi arată imaginea cu sr. Tecla, iar tatăl îmi spune că fetiţa, de când s-a trezit, a vrut mereu să ţină în mână această iconiţă şi a privit-o. Mai mult, Sylvie va spune apoi că sr. Tecla a stat mereu aşezată lângă ea rugându-se, aşa cum este în imagine.

Un alt lucru este sigur. Sylvie este în afara oricărui pericol. Va părăsi spitalul deoarece costă prea mult, dar timp de câteva zile tatăl o va duce acolo încă de 3 ori pe zi cu bicicleta pentru a termina tratamentul început. Injecţiile o dor, dar fetiţa nu se plânge niciodată deoarece ştie că suferinţa ei este o rugăciune puternică pentru pacea ţării sale şi a lumii.

Din luna februarie, Sylive a reînceput să meargă la şcoală în clasa a II-a şi, deseori, întorcându-mă de la Liturghie aud o voce care-mi spune „Bonjour, ma soeur!” Îmi ridic ochii şi văd zâmbetul Îngeraşului nostru vindecat.

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că ne asculţi rugăciunile. Îţi mulţumesc sr. Tecla pentru mijlocirea ta la Isus, Învăţătorul nostru. Îţi mulţumesc că ai protejat-o pe Sylvie, această floare mică din pădurea pierdută a Congului.

Cooperatorul Paulin, nr. 5 – mai 2003
sr. Franca Perona, Fiicele Sfântului Paul