Să-l cunoaștem pe Dumnezeu

Preasfânta Treime locuiește în noi ca într-un templu: „Preamăriţi-l pe Dumnezeu în trupul vostru!” (1Cor 6,20); trebuie să păstrăm și să respectăm această Treime așa cum păstrăm în tabernacol și cinstim sfânta ostie.
Să cunoaștem, să imităm, să iubim Preasfânta Treime.
Să-l cunoaștem pe Dumnezeu unul în natură și întreit în persoane. Să cunoaștem operele fiecărei persoane; să cunoaștem acțiunea lor în noi pe pământ și în cer. În Paradis, îl contemplăm pe Dumnezeu; pe pământ, gândul nostru trebuie să fie îndreptat la Dumnezeu cât de mult putem, făcând credința vie.
Să-l cunoaștem pe Tatăl, providența sa plină de iubire, bucuria ce se experimentează când îl iubim și-l posedăm. Tertulian spune: „Nimeni nu este atât de mult tată ca Dumnezeu”. Prin urmare, îl vom recunoaște ca Tată, în mod special, pentru că ne-a generat prin cuvântul adevărului. Împreună cu Isus spunem: „Îl cinstesc pe tatăl”. Facem aceasta prin laudă, mulțumire: „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului” (Mt 11,25). „Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat” (In 11,41).
Să-l cunoaștem pe Fiul: mântuirea sa, învățătura sa. El ne iubește și s-a dat cu toată ființa sa pentru mântuirea noastră. El este hrana noastră în Euharistie, s-a făcut modelul nostru pe pământ, va fi bucuria noastră în cer. Suntem frații lui și moștenitori împreună cu el. Prin milostivirea lui am devenit fiii lui Dumnezeu.
Să-l cunoaștem pe Duhul Sfânt: harul său, comunicarea sa. El ne sfințește în sacramente, este viața Bisericii și va fi bucuria noastră în cer. Cine vrea să trăiască din Duhul Sfânt, spune sf. Augustin, să-și amintească să conserve caritatea, să iubească adevărul, să dorească unitatea pentru a ajunge la fericirea veșnică.

Să imităm. Unitatea lui Dumnezeu se imită prin practicarea carității. Perfecțiunea lui Dumnezeu se imită lucrând constant pentru a înlătura defectele și a dobândi sfințenia: „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit!” Viața lui Dumnezeu se imită, atunci când murim pentru lume prin detașarea de lucrurile pământești, atunci când începem să ne distanță de ceea ce lumea iubește..., când vom simți o sete continuă după lucrurile cerești, când ne vom folosi de lucrurile de pe acest pământ fără să ne atașăm de ele, când viața noastră va fi la nivel spiritual mai mult în cer decât pe pământ”.

EXAMEN DE CONȘTIINȚĂ:
Simt prezența divină în mine? Cunosc, imit, mă rog la preasfânta Treime?
PROPUNERE:
Doresc să trăiesc într-o reculegere constantă.
RUGĂCIUNE:
Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh.
Precum era la început,
şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.


Din cartea Scurte meditaţii pentru fiecare zi din an, de părintele Giacomo Alberione

 

Te-ar putea interesa:

„Deschide poarta credinței” de părintele Giacomo Alberionepărintele Giacomo Alberione

Milostivirea infinită a lui Dumnezeu, de părintele Giacomo AlberioneGiacomo Alberione