În pregătire pentru Crăciun

Pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca [Maria] să nască şi l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei (Lc 2,6).

Ieslea este locul din care Isus ne arată cine este discipolul său.
Este discipolul lui Isus cel care intră la şcoala exemplelor sale: cel care îi imită umilinţa, sărăcia, mortificarea, răbdarea... cel care îşi ia crucea şi îl urmează... cel care renunţă la totul sau cel puţin îşi detaşează inima de totul, din iubire pentru el... cel care are spiritul său de blândeţe şi de iubire.

 Ieslea este tronul milostivirii. În iesle, Isus îşi întinde pentru prima dată mâinile pentru a-i invita la sine pe toţi oamenii, aşa cum va face, de altfel, de-a lungul întregii sale vieţi: „Mi-am întins mâinile toată ziua” (Is 65,2).

„Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă!” (Mt 11,28) Suferinţele noastre sunt multe.

 Să avem încredere în Isus: el ne va mângâia. 

În primul rând, va ierta păcatele celor cărora le pare rău de ele; de asemenea va dărui mângâiere prin speranţa paradisului. Orice durere încredinţată lui Isus se va dovedi uşoară; acceptată din mâna sa, va înceta să fie o cruce.

EXAMEN DE CONȘTIINȚĂ:
Crăciunul este pentru mine doar o sărbătoare de familie? sau o zi de poezie? sau o ocazie de odihnă şi de bucurie umană? Sau o nouă naştere în Cristos?

PROPUNERE:
Azi intru la şcoala acestui Învăţător divin pentru a rămâne în ea în fiecare zi a vieţii mele.

RUGĂCIUNE:
„Dumnezeule, tu ai luminat această noapte preasfântă cu strălucirea lui Cristos, lumina cea adevărată. Dă-ne, te rugăm, harul să cunoaştem încă de pe pământ tainele luminii sale, ca să ne desfătăm cu plinătatea bucuriei lui în ceruri”.

Din cartea Scurte meditaţii pentru fiecare zi din an, de părintele Giacomo Alberione