Timpul

Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”; până nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele, şi până nu se întorc norii îndată după ploaie (Qoh 6,31-33).

1.Timpul  este comoara cea mai mare pe care Domnul a dat-o omului. Nu există nicio sumă de bani care să plătească timpul. Sfântul Bernard spune că timpul valorează cât Dumnezeu; deoarece, în timp, noi putem dobândi sau pierde harul, Paradisul, pe însuşi Dumnezeu. Doar în viaţa pământească există această comoară. În timp, se primesc toate harurile; iar sfinţii, prin folosirea bună a timpului, s-au îmbogăţit de merite. Pe patul de moarte, se mai doreşte puţin de timp pentru a pune la punct starea sufletului, dar acesta nu va fi dat: „Noi trebuie să săvârşim lucrările atât timp cât este zi; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze” (cf. In 9,4).

 2. Nimic nu este mai preţios ca timpul; dar nimic nu se risipeşte atât de mult. Ore, zile, ani, perioade întregi din viaţă se pierd fără folos pentru veşnicie. „Trec zilele mântuirii şi nimeni nu se mai gândeşte că ziua trece şi nu se mai întoarce” (sf. Bernard).
Timpul se pierde atunci când este folosit pentru a păcătui; atunci, această comoară este folosită pentru a câştiga dureri şi suferinţe veşnice. Timpul se pierde atunci când nu se face nimic pentru veşnicie; sunt persoane care îşi petrec timpul lenevind, distrându-se sau vorbind în mod inutil.

3. Doamne, îţi mulţumesc pentru marele talant al timpului pe care mi l-ai dat până acum; şi pentru timpul pe care mi-l vei da de acum înainte. Dar, în milostivirea ta, adaugă har la har: fă ca eu să folosesc tot timpul pentru tine şi suflet, împlinind voinţa ta preaiubită.

Examen de conștiință:

Cum îmi trăiesc zilele? Făcând binele? Lucrez în harul lui Dumnezeu? Cu intenţie dreaptă?

Propunere:

În fiecare seară mă întreb: ziua mea a fost plină? Nu am pierdut timpul?

Rugăciune:

Dumnezeul meu, îmi aduc aminte de sfatul tău: „Nu te priva de o zi fericită; să nu-ţi scape nicio parte dintr-o dorinţă bună” (Sir 14,14). Şi o altă invitaţie: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu hotărâre! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici planuri, nici ştiinţă, nici înţelepciune!” (Qoh 9,10) De asemenea, voi medita şi la ceea ce a scris sfântul Ieronim cu privire la sfântul Paul: „Paul, chemat ultimul la apostolat, a fost primul în merite: deoarece a lucrat mai mult decât toţi”.
Doamne, nu-ţi cer o viaţă lungă, ci o viaţă intensă în fapte bune.

Din cartea Scurte meditaţii pentru fiecare zi din an, de părintele Giacomo Alberione