Dumnezeu Fiul

După ce în trecut a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri prin profeţi, Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moştenitor a toate, prin care a făcut şi veacurile. Acesta, fiind strălucirea gloriei şi chipul fiinţei sale şi ţinând toate prin cuvântul puterii sale, după ce a săvârşit purificarea păcatelor, s-a aşezat la dreapta maiestăţii, în ceruri, devenind cu atât mai presus decât îngerii, cu cât a moştenit un nume mai deosebit decât al lor (Evr 1,1-4).

1. După ce omenirea a păcătuit în Adam, Fiul lui Dumnezeu i-a spus Tatălui: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!” (Is 6,8). Iar Fiul unul-născut s-a întrupat prin acţiunea Duhului Sfânt; a devenit fiul Mariei, a trăit o viaţă sfântă, marcată de oboseală şi dureri; i-a învăţat pe oameni calea spre cer prin exemplele şi învăţăturile sale;

a instituit Biserica, Sacramentele; a pătimit şi a murit pe cruce pentru păcatele noastre; ne-a redeschis Paradisul; a înviat din morţi, s-a înălţat la Cer şi l-a trimis Bisericii pe Duhul Sfânt.

2. Cei care l-au primit pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, au devenit fii ai lui Dumnezeu prin adopţie, în Duhul Sfânt. Cine îl primeşte pe Fiul lui Dumnezeu? Cel care:
a) crede în învăţătura lui Isus care, în prezent, este predicată de Biserică;
b) urmează sfintele sale exemple de umilinţă, caritate, muncă, rugăciune;
c) primeşte preasfintele Sacramente instituite de Isus pentru ca, prin ele, asemenea unor canale, harul să treacă din Inima sa divină către persoane; de asemenea, cel care are o mare evlavie faţă de Jertfa lui Isus din Sfânta Liturghie.

3. O Isuse, Mântuitorul lumii, atrage la tine toţi oamenii, aşa cum ai promis: „Îi voi atrage pe toţi la mine” (In 12,32); din înălţimea crucii, continuă să-ţi îndrepţi ochii şi rugăciunea către Tatăl pentru oamenii rătăcitori care sunt asemenea unei turme risipite: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac" (Lc 23,34). Continuă să ţii întinse braţele tale asupra oamenilor, ca o dulce invitaţie primitoare: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă (Mt 11,28). Atrage la tine, Isuse, mintea, voinţa, inima mea.

Examen de conştiinţă:

Care este măsura credinţei mele în Isus Cristos?
Cum îl imit pe Isus? Până la sărăcia ieslei?
Cum îl iubesc pe Isus? Mă spovedesc şi mă împărtăşesc des?

Propunere: 

Cel mai mare angajament al meu va fi meditarea lui Isus Cristos în sfânta Evanghelie.

Rugăciune:

Sufletul lui Cristos, sfinţeşte-mă.
Trupul lui Cristos, mântuieşte-mă.
Sângele lui Cristos, aprinde-mă de dragoste.
Apa coastei lui Cristos, spală-mă.
Patima lui Cristos, întăreşte-mă.
O, bune Isuse, ascultă-mă.
În rănile tale ascunde-mă.
Nu lăsa să mă despart de tine.
De vrăjmaşul cel rău apără-mă.
În ceasul morţii mele cheamă-mă.
Şi porunceşte-mi ca să vin la tine,
Ca să te laud cu sfinţii tăi.
În vecii vecilor. Amin.

 

Din cartea Scurte meditaţii pentru fiecare zi din an, de părintele Giacomo Alberione