Sfântul apostol Paul: un mare mijlocitor de haruri

În această meditație vom vedea cât de mare este puterea de mijlocire a sfântului Paul în cer. Noi avem încredere într-un sfânt în măsura în care știm că rugăciunile sale sunt ascultate de Domnul și simțim că el ne iubește. Puterea de mijlocire pe care o are un sfânt este proporționată mereu cu meritele pe care acesta și le-a dobândit pe pământ. Cu cât a fost mai mare puterea sa de a mijloci pe pământ, cu atât mai mare va fi puterea sa de a mijloci în cer.
Sf. Paul ocupă unul dintre primele locuri în cer: el a muncit și a suferit pentru Isus foarte mult, iar iubirea care-l anima era foarte arzătoare. Dacă este adevărat că iubirea, curăția, zelul, martiriul, vestirea credinței sunt merite mari, ce am putea spune despre sf. Paul? Cât de puternică trebuie să fie mijlocirea sa? Am experimentat puterea mijlocirii sale încă din timpul vieții lui.
De exemplu, la Efes, „Dumnezeu făcea prin mâinile lui Paul minuni nemaiîntâlnite, aşa încât erau puse peste bolnavi ştergare şi pânze care atinseseră trupul lui Paul, iar bolile îi lăsau şi duhurile necurate ieşeau din ei” (Fap 19,11-12).
La Troas, sf. Paul a adunat creștinii duminica pentru a frânge pâinea. El și-a prelungit predica până la miezul nopții. Încăperea în care se aflau cu toții era la etajul al treilea. În timp ce toți îl ascultau pe Paul, un tânăr cu numele Eutich, ce era așezat pe pervazul ferestrei, „a fost cuprins de un somn adânc în timp ce Paul continua să vorbească. Doborât de somn, a căzut de la al treilea etaj și a fost ridicat mort” (Fap 20,9). Cu toții au ieșit afară, dar nu se mai putea face nimic pentru a-l salva. Și Paul „a coborât, s-a aplecat peste el și, luându-l în brațe, a spus: «Nu vă tulburați pentru că sufletul lui este în el»”. Apoi Paul s-a reîntors în camera de la etaj unde a predicat până în zori, iar pe băiat „l-au dus viu, spre marea lor consolare” (Fap 20,12).

Cât de mare va trebui să devină încrederea noastră în puterea de mijlocire a sfântului Paul! Cât de mult îi ascultă Domnul rugăciunile, dacă era atât de sfânt! Cu cât mai puternică este mijlocirea sa în cer, dacă a obținut de la Domnul haruri atât de mari pe pământ!
Să nu ne fie frică că-i cerem prea mult: să nu avem niciun dubiu în rugăciunile pe care i le adresăm. Domnul a readus la viață chiar și un mort la rugăciunile sfântului Paul. Iar dacă pe pământ aveau atâta putere pânzele ce-i atinseseră trupul încât să alunge diavolii, ce se poate spune despre rugăciunile sale? 

Să ne amintim că sfinții sunt onorați atunci când li se cere să mijlocească haruri mari. Avem nevoie de ajutor pentru a ne sfinți? Avem nevoie de har să ne eliberăm de păcatul dominant? Avem nevoie de știință pentru munca pe care o facem? Avem nevoie de sănătatea ce a fost zdruncinată de boală? Să ne rugăm cu încredere! Vom obține totul fără nicio îndoială. Credința noastră va fi măsura cu care vom fi ascultați.

fericitul Giacomo Alberione

Te-ar putea interesa:
Sfântul Paul apostolul neamurilor de Rinaldo Fabris, editura Pauline

Rugăciune către sfântul Paul

O sfinte Paul, care ai predicat în lumea întreagă cu învăţătura şi iubirea ta, îndreaptă-ţi cu bunăvoinţă privirea spre noi, fiii şi discipolii tăi.
Aşteptăm totul de la rugăciunea ta către Învăţătorul divin şi către Maria, Regina apostolilor. Predicator al neamurilor, fă să trăim din credinţă, să ne mântuim prin speranţă, să domnească în inimile noastre doar iubirea. Ajută-ne, o vas ales, să corespundem cu docilitate la harul divin, pentru ca acesta să nu rămână fără roade în noi. Fă să te putem cunoaşte, iubi, imita tot mai mult; să fim membre vii ale Bisericii, trupul mistic al lui Isus Cristos. Ridică mulţi apostoli sfinţi. Să adie asupra lumii suflarea caldă a iubirii adevărate. Fă ca toţi să-l cunoască şi să-l glorifice pe Dumnezeu şi pe Învăţătorul divin, Calea, Adevărul şi Viaţa.
Iar tu, Doamne Isuse, care ştii că nu avem încredere în forţele noastre proprii, apără-ne de orice rău, în marea ta milostivire, prin puternica mijlocire a sfântului Paul, învăţătorul şi părintele nostru. Se cere harul dorit…
Sfinte apostol Paul, roagă-te pentru noi!

Rugăciune de cerere

Dumnezeule, tu ştii că încrederea noastră nu se bazează pe faptele umane: fie ca sfântul Paul, prin milostivirea ta, să ne protejeze de orice nenorocire. Se cere harul dorit…
Sfinte apostol Paul, roagă-te pentru noi!

Împărtășania spirituală

Există numeroase căi pentru a deveni sfinți. Una dintre acestea este de a valoriza comoara pe care fiecare o are în propria ființa: prezența lui Dumnezeu în noi!
Împărtășania sacramentală se face o dată pe zi. Dar apoi nu trebuie să înceteze unirea spirituală cu Dumnezeu. Este prea puțin să limităm împărtășania la momentele de unire cu Isus euharistic. Sfinții Părinți din deşertul Tebaida se împărtășeau de puține ori cu Isus euharistic, dar viața lor a fost o continuă comuniune cu Isus și au devenit sfinți. Unirea cu Dumnezeu trebuie să fie permanentă, universală, plină de fervoare: atunci persoana trăiește într-o reculegere continuă, disprețuiește discursurile și lucrurile inutile; aproape se teme că nu-l poartă pe Isus în mod nedemn.

Epifania

Epifania înseamnă manifestare. La Crăciun, Isus s-a manifestat evreilor reprezentaţi de Maria, Iosif, păstori. Dar la Epifanie se manifestă unui număr nemăsurat de păgâni. Este misterul unui Dumnezeu invizibil al cărui nume neamurile trebuiau să-l citească în operele sale; şi care acum se face vizibil: „Tatăl îl revelează pe Fiul”.

Profetul Isaia vede într-o viziune grandioasă Biserica, reprezentată de Ierusalim, la care aleargă neamurile: „Vor umbla neamuri la lumina ta şi regi, în strălucirea zorilor tale. Ridică-ţi ochii împrejur şi priveşte: toţi se adună şi vin spre tine! Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt purtate pe braţe” (Is 60,3-4).

Iar Evanghelia ne prezintă primul episod din acest mare eveniment care se perpetuează în secole: magii sunt conduşi de o stea până la copilul Isus:

În pregătire pentru Crăciun

Pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca [Maria] să nască şi l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei (Lc 2,6).

Ieslea este locul din care Isus ne arată cine este discipolul său.
Este discipolul lui Isus cel care intră la şcoala exemplelor sale: cel care îi imită umilinţa, sărăcia, mortificarea, răbdarea... cel care îşi ia crucea şi îl urmează... cel care renunţă la totul sau cel puţin îşi detaşează inima de totul, din iubire pentru el... cel care are spiritul său de blândeţe şi de iubire.

 Ieslea este tronul milostivirii. În iesle, Isus îşi întinde pentru prima dată mâinile pentru a-i invita la sine pe toţi oamenii, aşa cum va face, de altfel, de-a lungul întregii sale vieţi: „Mi-am întins mâinile toată ziua” (Is 65,2).

„Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă!” (Mt 11,28) Suferinţele noastre sunt multe.

Noul An

Doamne, tu mă cercetezi şi mă cunoşti;
ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe intenţiile mele;
fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute. (Ps 139, 1-3)

1. Previziuni. În noul an voi trăi dificultăţi, suferinţe, tentaţii. Toate acestea le pot sfinţi. Suportarea micilor şi marilor cruci este secretul meritelor şi al păcii. Învingerea tentaţiilor prin intermediul rugăciunii şi al vigilenţei este posibilă mereu. De asemenea, anul acesta va avea şi consolări: între acestea, ajutorul sigur al lui Dumnezeu; dialoguri intime cu Isus; lumina Evangheliei; gândul Paradisului; ajutorul Îngerului păzitor; protecţia sfintei Fecioare Maria; exemplul prietenilor buni.

 2. Propuneri. Îmi continui drumul către casa Tatălui ceresc; voi parcurge în acest an nou o altă porţiune de drum luminat de lumina lui Isus care a spus: „Eu sunt Calea” (In 14,6).