DESCHIDE POARTA CREDINŢEI!
Dumnezeu vrea să rămână în casa ta

 Fericitul Giacomo Alberione 

Introducere

„Setea de infinit este prezentă în fiecare om într-un mod imposibil de eradicat. Omul a fost creat pentru relaţia cu Dumnezeu şi are nevoie de El. «Poarta credinţei» (cf. Fap 14,27), care introduce la viaţa de comuniune cu Dumnezeu şi permite intrarea în Biserica sa, este mereu deschisă pentru noi. Este posibil să trecem acest prag atunci când Cuvântul lui Dumnezeu este vestit şi inima se lasă plăsmuită de harul care transformă.

A trece prin această poartă comportă pornirea pe un drum care durează toată viaţa. Drumul nostru de credinţă începe cu Botezul (cf. Rom 6,4), prin care putem să-l chemăm pe Dumnezeu cu numele de Tată, şi se încheie cu trecerea prin moarte la viaţa veşnică, rod al învierii Domnului Isus.

Vă invit să vă ţineţi privirea îndreptată spre Isus Cristos, „începutul şi desăvârşirea credinţei” (Evr 12,2): în el are împlinire orice travaliu şi dorinţă intensă a inimii umane”.

Papa Benedict al XVI-lea 

1. Actul de credinţă
îi aparţine minţii

2.  Ce este credinţa

3. Cum creştem în credinţă

4. Biblia: hrană pentru credinţa noastră

5. Viaţa de rugăciune

6. Să ne rugăm
cu încredere

7. „Credinţa fără fapte
este moartă” (Iac 2,26)

8. Să trăim din credinţă

9. Să avem încredere în providenţa Sfintei Treimi

10. Să vedem mâna lui Dumnezeu în viaţa noastră

11. Singuri nu putem nimic, cu Dumnezeu putem totul

12. Cine crede, înaintează alergând pe calea sfinţeniei 

 

1.  Actul de credinţă îi aparţine minţii

Tatăl ceresc doreşte ca viaţa noastră să se al­toiască în Cristos Adevărul, Calea şi Viaţa. Min­tea noastră să fie altoită în mintea lui Cristos, vo­inţa noastră în voinţa lui Cristos, inima noastră în inima lui Cristos. Astfel, la judecată, omul va fi găsit conform imaginii lui Cristos: „asemenea chipului Fiului” lui Dumnezeu (Rom 8,29).

 

„În primul rând, este necesar ca tu să crezi pentru a merita apoi, prin credinţă, să-l vezi pe Dumnezeu” (sfântul Augustin).

 

Aşa cum toată viaţa prezentă este o pregătire pentru viaţa veşnică, tot la fel viaţa minţii este, în mod particular, o pregătire pentru vederea lui Dumnezeu. Minţii îi aparţine actul credinţei. Prin urmare, pregătirea directă pe care Dumnezeu doreşte să o facem constă într-o viaţă de credinţă. Astfel, mintea se antrenează, prin credinţă, să-l vadă pe Dumnezeu.

 

3. Cum creştem în credinţă

Credinţa se măreşte citind, iubind, punând în practică Evanghelia. Unicul model al vieţii noastre este Evanghelia. Isus doreşte să se servească de Evanghelie pentru a lumina oamenii.

Credinţa se măreşte prin studiul Catehismului. Să citim această carte cu multă atenţie şi iubire până o vom cunoaşte foarte bine. Să citim cărţi de spiritualitate, vieţile sfinţilor, să ascultăm cu atenţie predicile etc. Toate acestea ne hrănesc mintea cu adevăruri supranaturale.

Acest tip de studiu ne conduce la o relaţie de comuniune cu Isus Adevărul. În timp ce studiem, ar trebuie să stăm cu mâinile împreunate. Să acordăm timp lecturii, studiului învăţăturii lui Isus pentru ca gândurile noastre să fie înlocuite de gândurile lui Isus Adevărul!

Să ne sfinţim mintea prin cunoaşterea credinţei noastre!

 

 

2. Ce este credinţa

 

Credinţa este lumina ce luminează drumul omului către cer. Credinţa ne permite să participăm la înţelepciunea lui Dumnezeu şi ne uneşte cu Dumnezeu.

 

„Prin ea, lumina cu care Dumnezeu se cunoaşte pe el însuşi devine lumina noastră; înţelepciunea lui Dumnezeu, devine înţelepciunea noastră; mintea lui Dumnezeu devine mintea noastră; viaţa lui Dumnezeu devine viaţa noastră” (Charles Louis Gay).

 

Credinţa este „izvor de lumină pentru inteligenţă, putere şi consolare pentru voinţă, izvor de merite pentru suflet”.

 

4. Biblia: hrană pentru credinţa noastră

Prima iubire faţă de Dumne­zeu constă în a cunoaşte Adevărul pe care El ni l-a comunicat în Biblie. Biblia este „Scrisoarea lui Dumnezeu către oameni”.

 

Aceasta este prima şi principala lec­tură pentru a dobândi gândirea lui Dumnezeu, credinţa în el. Cine citeşte des Sfânta Scriptură, dobândeşte o credinţă vie în Isus Cristos şi vorbeşte limbajul credinţei în orice circumstanţă.

 

Încercaţi să citiţi un fragment din Evanghe­lie. Înainte de lectură, mintea voastră va fi plină de gânduri umane, iar inima va avea dorinţe şi afecţiuni faţă de lucrurile trecătoare; dar, după lectura Bibliei, gândurile voastre vor fi divine, aspiraţiile voastre vor fi divine, dorinţele voastre vor fi sfinte şi supranaturale.