Scrisorile pastorale

Cele două Scrisori către Timotei şi Scrisoarea către Tit sunt numite pastorale, deoarece sunt adresate responsabililor unor comunităţi creştine. Se consideră că acestea au fost scrise după moartea lui Paul, de colaboratorii săi. În ele găsim informaţii despre viaţa comunităţilor şi despre ultimii ani din viaţa lui Paul, dar nu oferă o cronologie exactă.

Timotei s-a născut la Listra, din mamă evreică şi tată păgân (Fap 16,1-2). Paul îl întâlneşte în cea de-a doua călătorie misionară. După ce a fost circumcis de Paul, Timotei a devenit colaboratorul său. Timotei a colaborat cu Paul şi Silvan la fondarea comunităţii din Filipi, Tesalonic, Bereea şi Corint. Paul le spune filipenilor că Timotei îşi trăieşte misiunea cu sentimente de gratuitate, atitudine care ne aminteşte de comportamentul pe care Isus l-a avut faţă de oameni. În cele două scrisori pastorale adresate lui Timotei, acesta este numit episcop.

Informaţiile despre Tit – un important colaborator al lui Paul – ne vin doar din scrisorile pauline. În Scrisoarea către Galateni, de exemplu, Paul aminteşte că l-a luat cu el la adunarea apostolică din Ierusalim şi nu l-a circumcis deşi acesta era grec (Gal 2,3-5). Tit a avut misiunea delicată de mediator între Paul şi comunitatea din Corint, din cauza relaţiilor dificile dintre cele două părţi, reuşind în cele din urmă împăcarea acestora. Cu acordul lui Paul, a organizat la Corint colecta pentru săracii din Ierusalim (2Cor 8,6.23). În 2Cor 12,18, apostolul afirmă că Tit, prin comportamentul său, dă mărturie de cea mai înaltă garanţie a credibilităţii lor apostolice. Din scrisoarea trimisă de Paul, ştim că Tit a devenit episcopul dificilelor comunităţi din Creta (1Tit 1,5).

Cele două Scrisori către Timotei şi Scrisoarea către Tit au un vocabular şi un conţinut asemănător între ele, dar diferit de celelalte scrisori ale lui Paul. Se evidenţiază aceeaşi situaţie eclezială, ce are nevoie de organizare. În aceste scrisori, Biserica este prezentată ca având grade ierarhice definite: episcopi şi diaconi. Termenii noi, în schimb, tipici acestor scrisori (doctrină, evlavie, depozit), arată faptul că credinţa creştină se confruntă cu începuturile ereziilor doctrinare. Toate aceste caracteristici ne fac să considerăm că scrisorile pastorale au fost scrise după moartea lui Paul de colaboratorii săi cei mai apropiaţi, la sfârşitul primului secol d.C.

Ce informaţii transmit aceşti autori în numele lui Paul, având în vedere ultimii ani ai vieţii apostolului?

Scrisoarea întâi către Timotei şi Scrisoarea către Tit ne lasă să presupunem faptul că Paul, eliberat din arestarea la domiciliu, s-a întors din Roma în Orient şi l-a lăsat pe Tit la Creta.

Scrisoarea a doua către Timotei, în schimb, ni-l prezintă pe Paul care se află în închisoare la Roma, aşteptând judecata: „ba chiar, când a fost la Roma, m-a căutat cu îngrijorare şi m-a găsit” (2Tim 1,17).

Aceste scrieri nu ne dau o cronologie exactă asupra ultimilor ani ai vieţii lui Paul. Importanţa lor este, oricum, indiscutabilă deoarece dau mărturie despre legătura dintre apostol şi fiii săi spirituali care, după moartea sa, îl simt viu în mijlocul lor şi, asemenea unui tată şi unui păstor, îi încurajează să interpreteze credinţa creştină în noile situaţii socio-ecleziale.

De ştiut că:

Scrisorile pastorale, deşi adresate unor persoane specifice, au în atenţie viaţa comunităţii. O dovedeşte urarea finală adresată întregii comunităţi creştine: „Harul să fie cu voi” (1Tim 6,21; Tit 3,15; 2Tim 4,22)
Scrisorile în care Timotei este expeditor împreună cu Paul sunt: 2Cor 1,1; Fil 1,1; 1-2Tes 1,1; Fil 1,1.

Filippa Castronovo, fsp
(text tradus din site-ul www.paoline.it)