Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni

Această primă scrisoare se naşte după ce Paul primeşte veşti bune despre purtarea tesalonicenilor. În ea, apostolul îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru credinţa, speranţa, caritatea pe care tesalonicenii le exprimă în mod concret, prin fapte. Tot aici, Paul face referire la cea de-a doua călătorie misionară şi la predica sa de la Tesalonic.

Evanghelistul Luca, în Faptele Apostolilor, povesteşte că Paul, în cea de-a doua călătorie misionară, după ce a evanghelizat oraşul Filipi, a fost constrâns să fugă datorită unei violente persecuţii ce s-a declanşat împotriva misionarilor. Acesta ajunge la Tesalonic. Locuitorii oraşului îl primesc, se lasă atinşi de predica lui şi se convertesc. Curând, ajung acolo şi adversarii lui Paul. Apostolul fuge încă o dată. Merge la Bereea şi, de aici, ajunge la Atena. Gândul său este îndreptat către tesalonicenii care fuseseră deschişi să primească Evanghelia, dar cărora nu le terminase de predicat Vestea cea Bună.

Paul se teme că aceşti noi creştini, puşi la încercare de duşmanii lui, ar putea să abandoneze credinţa creştină şi să se îndoiască de corectitudinea sa. Paul este foarte preocupat. El scrie: „Noaptea şi ziua îl rugăm cu stăruinţă să vă vedem faţa şi să completăm ceea ce mai lipseşte credinţei voastre” (1Tes 3,10). Timotei, la întoarcerea sa, îi aduce veşti bune lui Paul. Tesalonicenii, în ciuda tuturor dificultăţilor şi persecuţiilor, îşi trăiesc credinţa aşa cum Paul le-o comunicase şi păstrează o amintire plăcută despre persoana apostolului. Totuşi, aceştia au nevoie de sfaturi pentru a înţelege mai bine credinţa creştină şi a creşte în ea. De asemenea, doresc să cunoască soarta celor care au murit.

Aşadar, aceste veşti bune pe care le primeşte despre tesaloniceni sunt ocazia cu care a fost scrisă această primă scrisoare de către Paul. Apostolul îşi exprimă recunoştinţa sa faţă de Dumnezeu care i-a întărit pe tesaloniceni în încercări şi faţă de misionarii pe care Dumnezeu i-a făcut slujitori fideli ai Evangheliei în mijlocul multor lupte.

Prima scrisoare către Tesaloniceni, care este de fapt şi prima scriere din Noul Testament, poate fi definită scrisoarea recunoştinţei. Paul îi mulţumeşte lui Dumnezeu de trei ori. La început (1, 2-3) pentru că tesalonicenii trăiesc o credinţă concretă şi angajantă, sunt constanţi în speranţă, iar iubirea lor este exprimată prin fapte; în capitolul doi (2,13) deoarece aceştia, ascultând predica lui Paul, au primit cuvântul lui Dumnezeu; în sfârşit (3,9-10), pentru bucuria ce se naşte în inima lui Paul datorită veştilor bune.

După mulţumire, în capitolele 4-5, Paul îi învaţă pe tesaloniceni aspecte care privesc viaţa creştină, credinţa în înviere şi comportamentul creştinului ancorat în istorie, dar care aşteaptă întoarcerea sigură a Domnului. Paul îi asigură pe creştinii din Tesalonic, care erau îndureraţi după decesul unora dintre ei, că după moarte „suntem cu Domnul”.

Această scrisoare ne dăruieşte una dintre cele mai frumoase imagini ale apostolului Paul. Apostolul îşi interpretează atitudinea sa misionară nu ca aceea a unui funcţionar plătit, ci ca a unui ministru a lui Dumnezeu profund angajat în misiunea care i-a fost încredinţată. El s-a comportat cu tesalonicenii ca o mamă care are grijă de fiii pe care i-a purtat în sânul său şi ca un tată care educă, îndemnându-i şi încurajându-i pe fiii săi pentru ca aceştia să devină adulţi cu adevărat responsabili.

De ştiut că:

Expeditorii acestei scrisori a lui Paul sunt în număr de trei: Paul, Silvan şi Timotei. Scrisoarea îi aparţine lui Paul întrucât el este responsabilul grupului şi a deciziilor care se iau. Conţinutul, însă, este gândit împreună de cei trei misionari. Paul îşi doreşte să împărtăşească misiunea, să se confrunte cu ceilalţi asupra problemelor care se năşteau şi să încerce împreună să găsească soluţii.
Paul, readucând în memorie prezenţa misionarilor în mijlocul tesalonicenilor, îi invită pe destinatari să-şi amintească, mai întâi, comportamentul iar apoi învăţătura lor. Paul, de fapt, scrie: „Voi aţi văzut”, „Voi sunteţi martori”.
În această primă scrisoare, Paul prezintă viaţa creştină ca fiind ancorată în credinţă, speranţă şi iubire.

Filippa Castronovo, fsp
(text tradus din site-ul www.paoline.it)

Citeşte textul: Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni