Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni

Această scrisoare dă mărturie despre reflecţia ce s-a maturizat în privinţa mesajului şi autorităţii de care se bucura apostolul. Tema fundamentală este escatologia: sfârşitul istoriei, întoarcerea lui Cristos cel înviat. Scrisoarea calmează persoanele tulburate de ideea că ziua Domnului ar fi aproape şi-i invită pe cei leneşi să-şi asume responsabilităţile în viaţa comunităţii.

Scrisoare a doua către Tesaloniceni are aceiaşi expeditori ca şi prima: Paul, Silvan şi Timotei. Paul, însă, este responsabilul scrisorii. Mulţi studioşi se îndoiesc de autenticitatea paulină a acestei scrisori. Stilul nu este cordial şi afectuos ca cel din prima scrisoare. Însă, cei care consideră autentică această scrisoare, spun că ea a fost scrisă la Corint, la puţin timp după ce Paul a trimis-o pe prima. Apostolul ar fi scris această epistolă pentru a corecta unele greşeli care circulau la Tesalonic cu privire la cea de-a doua venire a Domnului, numită parusie.

În schimb, majoritatea studioşilor consideră că această scrisoare a fost scrisă de un discipol al lui Paul, către sfârşitul primului secol, pentru a interpreta Scrisoarea întâi către Tesaloniceni. Scrisoarea a doua către Tesaloniceni ar fi, deci, un document important care dă mărturie despre reflecţia ce se maturiza în jurul mesajului pe care Paul îl comunicase sau scrisese. Atestă, de asemenea, autoritatea de care se bucura apostolul. Învăţătura sa, de fapt, nu era uitată ci interpretată în noile situaţii. Din acest motiv, Scrisoarea a doua către Tesaloniceni este considerată deuterocanonică. Dacă această epistolă este scrisă de discipolii lui Paul, locul în care a fost realizată ar trebui să fie Tesalonic, deoarece acolo se citea prima scrisoare trimisă tesalonicenilor.

Tema fundamentală a scrisorii este escatologia, adică sfârşitul timpurilor, când se va întoarce Domnul înviat. Creştinii din Tesalonic înţeleseseră în mod greşit că această întoarcere era iminentă. Din acest motiv, în comunitate s-au născut diverse probleme: unii trăiau în lenevie („umblă în neorânduială, nelucrând nimic”), alţii răspândeau alarme nejustificate. Scrisoarea linişteşte persoanele tulburate şi-i invită pe cei leneşi să-şi asume responsabilităţile în viaţa comunităţii şi în situaţia concretă în care trăiesc. Paul îndeamnă ca fiecare să muncească pentru a-şi câştiga pâinea. Cine nu munceşte pentru a se întreţine devine o povară pentru comunitate. Apostolul îi invită pe tesaloniceni să nu obosească niciodată în a face binele. Încurajează la asumarea unui angajament ferm, prezentându-se pe sine ca model: „căci voi înşivă ştiţi cum trebuie să ne imitaţi. Noi n-am umblat în neorânduială între voi, nici n-am mâncat pâine de la nimeni pe degeaba, ci am lucrat cu trudă şi osteneală, noaptea şi ziua, ca să nu fim povară pentru nimeni dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul, ci ca să vă dăm în noi înşine un exemplu pentru a fi imitaţi” (2Tes 3,7-9).

Scrisoarea a doua către Tesaloniceni îi asigură pe credincioşi de victoria finală a lui Dumnezeu asupra răului care acţionează în istorie. Domnul va veni. Nu ştim când. În aşteptarea întoarcerii sale, creştinul trăieşte în speranţa mântuirii şi mărturiseşte o credinţă exprimată prin fapte bune.

Paul îndeamnă: „Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi tradiţiile pe care le-aţi primit fie prin cuvânt, fie prin scrisoarea noastră. Însuşi Domnul nostru Isus Cristos şi Dumnezeu Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin har mângâiere veşnică şi o bună speranţă, să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice faptă şi cuvânt bun” (2Tes 2,15-17).

De ştiut că:

Această scrisoare este cunoscută prin fraza: „dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce" (2Tes 3,10), care a devenit un slogan pentru a aminti oamenilor necesitatea angajamentului personal.
Cuvântul „parusie” (venire), temă importantă a Scrisorii a doua către Tesaloniceni, nu indică întoarcerea cuiva care este absent, ci manifestarea deplină a lui Cristos înviat care deja este prezent în mijlocul nostru deşi nu-l vedem. Limbajul lui Paul, asupra momentului întoarcerii Domnului este dificil de înţeles deoarece foloseşte termeni apocaliptici precum nori, îngeri. Se serveşte şi de ceremonialul sosirii suveranului care vizitează un oraş elenistic, a cărui prezenţă face să se nască teama, dar şi speranţa de a primi un beneficiu, o recompensă.

Filippa Castronovo, fsp
(text tradus din site-ul www.paoline.it)

Citeşte textul: Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni