Unicul scop al omului
Deci, nu vă îngrijoraţi spunând: „Ce vom mânca? Ce vom bea?” sau „Cu ce ne vom îmbrăca?” Căci păgânii caută toate acestea; dar Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga. (Mt 6,31-33).
1. A-l cunoaşte, a-l iubi şi a-l sluji pe Dumnezeu este unicul scop al vieţii mele, cel pentru care am fost creat. Toate celelalte sunt subordonate scopului acesta. Pe pământ trebuie să studiem, să muncim, să căutăm binele familiei, să mâncăm, să ne odihnim, să ne recreem, să ne păstrăm sănătatea, dar totul este orientat către mântuire. Dacă obţin Paradisul, chiar dacă aş fi pierdut viaţa naturală, am salvat totul. Dacă nu obţin Paradisul, chiar dacă m-am bucurat de viaţă, am adunat bogăţii, am ajuns la cele mai înalte onoruri, totul ar fi pierdut.
2. Scopul ultim al vieţii trebuie să-mi ocupe întreaga minte, întreaga inimă, întreaga voinţă, întreaga viaţă. Trebuie să fie marele meu gând; obiectul tuturor dorinţelor; motivul oricărui cuvânt; propunerea ce rezumă orice altă propunere; călăuza mea când lucrez; obiectivul în alegerea unei străzi în viaţă în locul alteia; criteriul în judecarea relaţiilor mele în societate, în alegerea prietenilor, în modul de a mă îmbrăca, în cărţile pe care le citesc, în orice manifestare a vieţii private şi publice.
3. Doamne, dă-mi lumina ta. Eu am pierdut ani, energie şi sănătate pentru multe alte scopuri; dar nu pentru unicul scop. Tu Isuse, pentru a mă mântui, ţi-ai vărsat sângele. Îţi mulţumesc că acum mi-ai dat acest moment pentru a mă corecta şi a-mi reorienta întreaga viaţă către tine.
Examen de conștiință:
Meditez la scopul meu? Cred că acesta este totul? Îl am prezent în minte dimineaţa? La prânz? Seara?
Propunere:
Mă voi întreba de-a lungul zilei: „De ce sunt în această lume?”
Rugăciune:
O Doamne, mântuieşte-mi sufletul pe care tu l-ai creat, l-ai răscumpărat, l-ai sfinţit prin Botez.
Până acum te-am ignorat şi te-am abandonat de atâtea ori, Binele meu suprem.
Dar acum, Doamne, te iubesc, te doresc, te caut cu toată fiinţa mea.
Dăruieşte-mi harul de a te iubi mereu în această viaţă pentru a te iubi, apoi, pentru veşnicie, în Cer.
Marie, speranţa mea, salvează-l pe acest fiu al tău prin inima ta milostivă.
Din cartea Scurte meditaţii pentru fiecare zi din an, de părintele Giacomo Alberione